Nu poți „să intri cu forța” în sufletul altui om, pentru că sufletul – este sfânta sfintelor, și acolo poți intra doar dacă ai fost invitat înăuntru.
Uneori poț sta la ușă și bate, așa cum face Hristos la uşile sufletelor noastre, dar încet și discret. Iar dacă nu ți se deschide, este mai bine să te retragi. Dragostea pentru aproapele trebuie să fie înțeleaptă.
Din cartea Mitropolitului Ilarion Alfeyev, „Voi sunteți lumina lumii”
Există ispita unei vieți creștine mecanice. Mă gândesc, în primul rând, la Spovedanie. Intri la Duhovnic, își spui păcatele și greșelile, ți se citește rugăciunea de dezlegare, săruți Crucea și mâna care o ține…și pleci. Faci asta de zeci, sute și mii de ori. Mai mult sau mai puțin, începe să aibă aerul unei rutine. […]
Privesc la mama. E bătrână şi tânără nu sunt nici eu. Tot ce făcea uşor odată, acum îi pare atât de greu. Văd ochii dragi plini de iubire, privind la mine obosiţi. Simt paşii ei – odată sprinteni, Cum calcă greu şi osteniţi. Încerc ades să-i prind eu braţul şi-n mersul ei s-o sprijinesc, Căci […]
