Dragostea cere jerfelnicie, uneori este îmbinată cu suferința

1982

Se întâmplă ca omul pur și simplu să nu fie gata de întemeierea unei familii. Când fata este pregătită pentru viața de familie, Domnul îi trimite omul potrivit. Ea poate fi și urâțică, și prostuță, cum o fi, dar El îi va trimite om, pe când alta poate fi și frumoasă, dar nu i se dă om, fiindcă nu este pregătită.

În general, trebuie înțeles că temeiul dragostei este Dumnezeu, El e izvorul ei. Odată născut, pruncul se hrănește nu doar cu lapte, ci și cu dragostea părintească, și va căuta toată viața această dragoste, cunoscându-o (așa ar trebui) încă din primele zile de viață. Acest sistem de viață – dragostea între oameni – este lăsat de Dumnezeu, iar dragoste – acesta este un moment foarte important – cere jerfelnicie. Uneori este îmbinată cu suferința.

Cel mai înfricoșător lucru este că omul contemporan înțelege dragostea numai ca plăcere. El nu acceptă suferințele și vrea să trăiască numai în desfătări – dar dacă în viața omului nu există suferințe, este neroditor și devine, ca să zic așa, „gunoi cosmin”.

Din DmitriiSemenik, Dragostea adevărată: taina dragostei înainte și după căsătorie, Ed. Sophia, București, 2012, p. 58


Articole postate de același autor
2182

Mănăstirea nu este o fugă de responsabilitățile vieții, ci o chemare dumnezeiască

Acea greşită concepţie despre mănăstirile de femei, pe care o împărtăşeai şi tu, este o cugetare lumească. Oamenii nu înţeleg că trebuie să existe o chemare dumnezeiască la această viaţă, chemare fără de care omul nu poate părăsi prin propriile puteri lumea cu plăcerile ei atrăgătoare şi amăgitoare, chiar dacă acestea sunt amestecate adeseori cu […]



Urmăriți-ne pe Facebook!