Doamne, vindecă-mi mintea

470

Cum vă voi arăta doar un mic mijloc practic, cum să trecem cu mintea la a gândi cele plăcute lui Dumnezeu. Când ne vine un gând oarecare, ce nu corespunde cu legea evanghelică, vom zice: „Doamne, vindecă-mi mintea.”

Când în inima noastră se iveşte mânie sau ceva asemănător, vom zice „Doamne, vindecă-mi inima.” Aceasta ia trăsătura unui adevărat război, iar noi, măcar că în trecere, dar strigăm lăuntric: „Doamne, vindecă-mă întreg…

Vino către mine, cela ce zac pe pământ, şi mă ridică din gândurile şi patimile mele josnice, din josnicile mişcări ale inimii mele!” Aşa decurge lupta noastră.

Din Arhimandritul Sofronie, Cuvântări duhovniceşti, vol I, Editura Accent print, p. 128


Articole Asemănătoare
124

Leacul tristeţii

Tristeţea duce la o stare atât de nesuferită şi chinuitoare, încât omul preferă să leşine sau să moară. Păzeşte-te de duhul tristeţii, căci de la el încep toate relele. „Există două feluri de tristeţe, zice Sfântul Varsanufie. Prima este firească şi provine din slăbiciune, iar cealaltă provine de la demoni. Dacă vrei s-o deosebeşti pe […]

Articole postate de același autor
12245

Iubirea mamei, dar dumnezeiesc

Toate amintirile noastre din copilărie ne aduc înaintea ochilor gesturile frumoase și mișcătoare, neuitate și vrednice de urmat ale iubirii mamei. Iubirea mamei este atât de mare încât nu se descrie și nu se măsoară. Este dar dumnezeiesc pe care-l primim câtă vreme trăiește mama noastră iubitoare. Și când pleacă la Ceruri ducem dorul iubirii […]