De Crăciun NU este ziua celor care poartă numele de Cristian/Cristiana, Emanuel sau Natalia. Care este explicația

1169

Cu ocazia Crăciunului, pe rețelele de socializare a început să-și facă simțită prezența o nouă urare: „La mulți ani celor care poartă numele de Cristian/Cristina, Natalia și/sau Emanuel/Emanuela”.

Și totuși, când este ziua în care cei care poartă numele de Cristian, Natalia sau Emanuel își serbează onomastica? În acest sens am apelat la Părintele Mihai-Andrei Aldea: „Aceștia ar trebui sărbătoriţi de Sfânta Muceniţă Cristina, de Sfinţii Adrian şi Natalia etc. Că nu este acum Sfântul Cristian sau Sfânta Natalia…

Aşa cum Florea, Floarea, Florentina etc. trebuie prăznuiţi pe 18 august, nu „de Florii”, că nu este atunci Sfântul sau Sfânta „Florii”…

În concluzie: cei care vor să serbeze ziua numelui Cristian/Cristiana, o pot face pe 24 iulie, atunci când este prăznuită Sfânta Muceniță Cristina. Chiar dacă etimologia acestor nume vine de la Hristos, ele se sărbătoresc în ziua prăznuirii sfântului, nu a Nașterii Domnului.

Doamnele sau domnișoarele cu numele Natalia au ziua de nume pe 26 august, de ziua Sfinților Mucenici Adrian și Natalia. De asemenea, Sfântul Emanuel din Creta este sărbătorit de Biserica Ortodoxă pe 28 octombrie. Iar pentru cei din religia catolica, Sf Emanuel martirul este serbat pe 26 martie.

sursa http://activenews.ro


Articole Asemănătoare
1209

Părintele Constantin Necula: Crăciunul trebuie prăznuit aşa cum este : Naşterea Domnului Hristos

Colindul este un cântec despre Înviere, nu este despre Naştere. „Florile-s dalbe, flori de măr” vorbesc de primăvară, când este Învierea Mântuitorului Iisus Histos. „A-ţi pune nădejdea în bebeluşul ăsta care creşte mare, a-l aştepta răstignit pe cruce, cum zice un colind, este important pentru toţi. Şi este important şi pentru cei care nu cred. […]

Articole postate de același autor
1726

«Omule, eu ştiu că tu nu ştii să te rogi, roagă-te cum poţi, dar roagă-te adeseori!»

Uneori, părintele ne spunea despre întâlniri pe care le avusese pe când era în pădure, cu bătrâni sporiţi în rugăciunea inimii, şi despre trăirea duhovnicească a acelor bătrâni. Însă noi ştiam că, de fapt, nu era vorba de alţii, ci de Părintele Cleopa însuşi, care se smerea, nevrând să spună că el era acela, fugind […]