Nu păcatul îl scuzăm, ci slăbiciunea omenească a celor ce l-au înfăptuit. Dacă îi acuzăm pe ei, ne acuzăm și pe noi, căci dacă altul nu are voie să păcătuiască, atunci nici eu nu am voie, nici tu.. Dar dacă îți înțeleg slăbiciunea și ți-o accept, atunci și Domnul o iartă pe a mea. El ne-a poruncit să nu păcătuim, dar ne-a asigurat și de iertarea Lui, DE ȘAPTEZECI DE ORI CÂTE ȘAPTE, cunoscând "că nu este om fără de păcat; dreptatea Lui este dreptate în veac și cuvântul Lui, adevărul"!
Dacă Hristos ne dă nădejdi, cine suntem noi să le interzicem altora? Dacă Hristos poate să ierte, cine suntem noi să osândim la moarte? Dacă Iisus zice: "Veniți la Mine TOȚI!", cine suntem noi să-i alungăm pe păcătoși? Să fim cu mare grijă, căci noi singuri ne alegem legile judecării noastre: "Cu ce măsură veți judeca, cu aceea vi se va judeca".
Preotul Sorin Croitoru
