Cel mai greu mi se pare postul limbii. Limba este o gură de iad. Atâta mai vorbim, atâta mai clevetim, atâta mai povestim, atâta mai mărim minciunile de prin sat pe care le mai auzim, încât ne întrebăm dacă mai aude Dumnezeu sau nu rugăciunea noastră. Ce-ar fi dacă ne-am uita la noi şi în inima noastră, ne-am uita la copilaşii noştri cum îi creştem, ca să dăm socoteală pentru fiecare?
Extras din Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 525
Cât de greu este să stai de vorbă cu tine însuţi! Cât de greu este să-ți vădeşti tu însuţi rănile tale! Cât de greu este să te cunoşti pe tine însuţi! Ah, suflete al meu, te doare acest adevăr atât de trist! Te doare, căci eu te îmbii cu hrană tare, iar tu tot mâncare […]
Ostilitatea, lipsa de empatie şi de încredere în ceilalţi manifestate în tinereţe diminuează facultăţile cognitive. În timp, situaţia se agravează, avertizează neurologii. Studiul a fost efectuat de Universitatea din Geneva pe 3.000 de persoane care la începutul cercetării aveau vârsta de 25 de ani, în medie. Un chestionar iniţial a evidenţiat trăsăturile de personalitate ale […]
