Ce să fac cu ramurile binecuvântate la Florii după ce se usucă?

436

Doamne ajuta! Va rugam sa ne spuneti ce trebuie sa faca un crestin cu crengutele sfintite de florii la biserica. Cu totii stim de traditia de a veni la biserica cu flori si crengute verzi, care se sfintesc si se duc acasa, se pun langa inconita. Dar ce facem peste o saptamana-doua-trei cand florile se ofilesc, crengutele se usuca? Intotdeauna am avut remuscari sa le arunc.

Consider că cel mai potrivit ar fi ca rămurelele (stâlpările) binecuvântate în Duminica Floriilor, să fie arse, atunci când se usucă sau, dacă prima variantă este mai greu de pus în practică (mai ales la oraș) cred că ar putea fi îngropate, pentru a se „reîntoarce” în natură. Oricum, ar trebui păstrate cât mai mult timp.

În nici un caz nu ar trebui aruncate la gunoi/tomberon, ca semn de respect pentru binecuvântarea lui Dumnezeu, ce a venit asupra lor, prin rugăciunea specială pe care preotul o rostește în Duminica Intrării Domnului în Ierusalim.

Bucurii de la Domnul!

pr. Andrei

***

După părerea mea trebuie să avem moderație în toate. Ramurile de salcie binecuvântate de Florii nu sunt nişte relicve miraculoase, ci un simbol, o rememorare a faptei celor ce l-au întâmpinat pe Mântuitorul Hristos cu ramuri verzi de finic (curmal) la intrarea Sa în Ierusalim. Adevărat, ele sunt binecuvântate şi cum a zis părintele, nu le aruncăm la gunoi pentru că respectăm binecuvântarea lui Dumnezeu, dar nu pentru că cinstim crengile de salcie. În ziua Praznicului Intrării Domnului în Ierusalim Îl avem în centru pe Iisus Hristos şi nu ramurile de salcie. Privesc cu tristețe oamenii care după Sfânta Liturghie din Duminica Intrării Domnului în Ierusalim se bruschează, se împing, se agită şi se bat pentru a lua câteva ramuri de salcie. Nu aceasta este esența credinței, ci Evanghelia lui Hristos, împlinirea poruncilor Mântuitorului, precum şi Sfintele Slujbe ale Bisericii. Să nu alunecăm prea mult către practici care cochetează cu păgânismul!

sursa doxologia.ro


Articolul Următor
Articole postate de același autor
284

Bătrânul îngăduitor și răbdător

(Povestire adevărată) Într-adevăr se dă o mare luptă în sufletul omului care, atunci când se află la bătrânețe și după ce a crescut copii, ajunge la azil. Iar lupta constă în a scoate din sufletul său amărăciunea părăsirii. La această luptă se adaugă și străduința de a-i justifica pe copiii săi cum că nu au […]



Urmăriți-ne pe Facebook!