Călugărul cel simplu

6867

Odată, părintele B. s-a dus într-un sat cu treburi ale mănăstirii. De îndată ce a ajuns, sătenii au venit la el şi l-au rugat insistent să-i ajute să apere credinţa adevărată în faţa unui predicator evanghelic. Acesta, cu citate din Sfânta Scriptură, îi tulbura pe ei, defăimându-i pe sfinţi şi pe Maica Domnului.

Călugărul era simplu şi aproape analfabet şi s-a simţit stânjenit, dar după ce s-a gândit puţin, amintindu-şi ceea ce a citit despre sfinţi şi vieţile lor, l-a invitat pe predicatorul protestant să se întâlnească cu el şi a propus aceasta:

– Lăsaţi-ne să aprindem un foc în mijlocul pieţii din sat. Fiecare va trece prin el şi Dumnezeu va dovedi astfel care dintre noi poartă cu el Adevărul. În ziua următoare, dimineaţa devreme, sătenii au adunat lemne şi au clădit un rug în mijlocul pieţii. Părintele B. a sosit, dar predicatorul nu. El a fugit cu primul vapor din ziua aceea.

Întregul sat s-a bucurat pentru victoria glorioasă asupra predicatorului înşelător. Când părintele B. s-a întors la mănăstire, ceilalţi călugări l-au întrebat:

– Erai pregătit să treci prin foc?

– Eram neliniştit, dar nu m-am îndoit de credinţa noastră şi am gândit: Pe pământ eu nu merit nimic, decât să merg în iad. Ar fi mai bine să ard aici, pe pământ, decât să ard veşnic.

Astfel, acest smerit şi simplu călugăr a apărat credinţa aşa cum au apărat-o primii martiri şi părinţii duhovniceşti înaintea lui.

sursa Patericul atonit


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
1825

Călugărul neexperimentat şi lecţia demonului

  Linia care separă binele de rău trece exact prin centrul inimii omului, spunea Fiodor Mihailovici Dostoievski. Purtăm cu noi pretutindeni unde mergem o moştenire de patimi şi de virtuţi pe care le sporim sau le împuţinăm în funcţie de cui dăm ascultare în viaţă: poruncilor lui Dumnezeu sau şoaptelor murdare ale nefârtatului. Nimeni nu […]

Articole postate de același autor
863

Tristeţe

  Când tu şi eu şi el şi fiecare La rugăciune ne plecăm, în gândul nostru, Când cerem multe, dar puţin: „Iertare!” Vorbim cu Tatăl meu, cu-al tău sau cu al Nostru?!? Iar dacă-i Tatăl Nostru – suntem fraţi, fireşte! Fraţi de ţărână şi-ndumnezeire! Acelaşi lut şi-aceeaşi taină ne uneşte: Toţi din iubire-am fost lăsaţi, […]



Urmăriți-ne pe Facebook!