Aruncând cu noroi în altul (judecând, bârfind, ponegrind), nu-l murdărești pe el ci pe tine. Arați doar de ce ești tu capabil. Te murdărești pe tine.
Și, oricum, până la urmă despre tine vorbești nu despre el/ea. Despre felul în care tu percepi acea persoană sau situație. Pe cei despre care zici s-ar putea să nu-i cunoști destul de bine pentru a emite o părere . . . Vedem lucrurile/lumea așa cum suntem noi.
Dacă crezi că este bine pentru tine fă-o mai departe, dar nu te mira de ce te ocolește lumea și ești la rândul tău judecat . . . Amintește-ți că ceea ce ai semănat, culegi!
Nu cred că oamenii care fac asta sunt răi, pur și simplu sunt bolnavi . . . bolnavi de neiubire. Suferința îi face să uite valorile umane.
Oricum viața este cel mai bun profesor și îi aduce fiecăruia acele lecții menite să-l ajute în autocunoaștere, regăsire, evoluție.
Să avem îngăduință față de ceea ce considerăm nepotrivit la ceilalți oameni, să vedem ce avem de învățat de la ei, să înțelegem de ce ne deranjează comportamentul lor, să vindecăm la noi ce e de vindecat, să luăm atitudine într-un mod constructiv, cu compasiune, cu răbdarea și iubire.
Până la urmă nu contează ce fac ceilalți, contează ce fac eu și cum mă raportez eu la experiențele avute cu ei, cum îmi asum eu partea mea de poveste. Fiecare este răspunzător de faptele sale și pentru ele va da socoteală.
sursa lumeaprivitaaltfel.ro
