Actualitate

„Trebuie să îşi facă mai întâi un rost!”

4998

1. “E tânăr”

Va spune cineva: “Dar e tânăr!”. Sigur, ştiu şi eu asta. Dar, dacă Isaac s-a căsătorit când avea 40 de ani şi era fecior şi-şi trăise viaţa în curăţie deplină, cu atât mai mult ar trebui să gândească la fel şi tinerii noştri, care au primit un har mai mare de la Duhul.

Dar, ce pot să fac? Voi nu suportaţi să se îngrijească cineva de cuminţenia lor şi, deşi îi vedeţi cum se necinstesc ei înşişi, vă faceţi că nu vedeţi şi nu vă pasă. Îi lăsaţi să se spurce şi să se umple de toată mizeria şi scârba, neştiind că cel mai mare câştig în căsătorie este pentru tineri acela de a-şi păstra trupul curat. Dacă nu se întâmplă aşa, atunci căsătoria nu slujeşte la nimic. Voi faceţi tocmai pe dos, exact contrariul.
Când copiii voştri se umplu de o mie de pete, degeaba îi mai căsătoriţi, fără nici un rost.

2. “Trebuie să aşteptăm să-şi facă un rost în viaţă”

Va spune iarăşi cineva: trebuie să aşteptăm să-şi facă mai întâi un rost în viaţă, să-şi facă o carieră. La asta vă gândiţi, dar sufletul lor nu vă interesează şi deşi e părăsit, vă faceţi că nu vedeţi.

De aceea totul e plin de confuzie, de tulburare şi de dezordine. Grija pentru suflet a ajuns ceva neobişnuit; în schimb, de atenţia voastră se bucură toate lucrurile de nimic. Nu ştii că cea mai mare binefacere pe care o poţi face copilului tău e aceea de a-l păstra curat de necurăţia desfrânării?
din Sf. Ioan Gura de Aur, “Părinţi, copii şi creşterea lor”

Sursa: Ioan Gura De Aur, Parinti, copii si cresterea lor, Editura Panaghia, 2009


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
5963

Doamne, ține părinții veșnici!!!

Am văzut poza întîmplător pe net, și mi-a răscolit atîtea sentimente. În primul rînd, puritatea și curățenia, sinceritatea oamenilor de la sat, acolo unde timpul parcă stă în loc, acolo de unde veșnicia își ia naștere. Acolo e locul de unde rugile mamei, împletite cu lacrimi fierbinți fac cărarea dreaptă și ușoară pentru copii. Acolo […]

Articole postate de același autor
7510

O, Doamne, cât curaj îi trebuie unui om ca să-şi dezgolească sufletul în faţa altui om!

Sâmbătă seara, când a sosit părintele stareţ, toate păcatele mele erau scrise pe hârtie. După ce m-am pre­zentat, exprimându-mi dorinţa de a mă spovedi, am îngenuncheat. Bătrânul Simeon m-a primit cu toată bu­năvoinţa. Şi-a luat veşmintele şi a început să citească rugăciunile cu un glas blând şi domol. Când s-au termi­nat moliftele, l-am prevenit pe […]