Sfântul Andrei Criteanul ne învaţă pe toţi să avem nădejdea mântuirii

1144

În seara zilei de miercuri, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Ioan, Episcop de Soroca, Vicarul Mitropoliei Moldovei a slujit cea de-a treia parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, la Catedrala episcopală „Adormirea Maicii Domnului” din Soroca.

Acest imn liturgic mai este cunoscut şi sub denumirea de „Canonul Mare“, nu doar pentru numărul mare de stihiri, ci şi pentru profunzimea învăţăturilor teologice. Bogăţia şi frumuseţea canonului reprezintă pentru credincioşi un îndemn la pocăinţă şi la meditaţie biblică. În special, sunt evocate numeroase personalităţi ale Vechiului Testament care I-au slujit lui Dumnezeu cu mult devotament; astfel, credincioşii sunt îndemnaţi să fie primitori ca Avraam, să fie răbdători ca Iov, să fie ostenitori ca Iacob pentru împlinirea dorinţelor pe care le au, să fie postitori asemenea lui Moise.

La finalul slujbei, Episcopul Ioan a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură în care a arătat, printre altele, că Sfântului Andrei Criteanul a lăsat acest canon ca un testament sau ca un mare dar tuturor care iubesc pocăinţa şi vor să se apropie de Domnul.

„Acest canon este marcat de o mare şi autentică smerenie pe care trebuie să ne-o însuşim şi noi mai ales atunci când ne rugăm recunoscând în particular, dar şi în public asemenea marelui Pavel, dar şi asemenea Sfântului Andrei Criteanul: Cel dintâi dintre păcătoşi sunt eu! Pe lângă această smerenie, pe lângă această recunoaştere a limitelor noastre, Sfântul Andrei Criteanul ne învaţă pe toţi să avem nădejdea mântuirii; vorbeşte despre singurul care cunoaşte adâncul inimilor noastre, despre Dumnezu, singurul care poate ierta fărădelegile noastre, căruia noi trebuie să îi închinăm întreaga viaţa”, a spus Preasfinţia Sa.

sursa http://ioanmosnegutu.info


Articole postate de același autor
3032

De ce îl împovărezi atât de mult pe Hristos?

Oricum şi oricât ar vorbi cineva despre Părin­tele, nu poate să nu se refere şi să nu descrie cu tot sufletul delicateţea, simplitatea şi dragostea de care dădea dovadă în toate manifestările sale. Oferea mângâiere printr-un cuvânt sau o frază care deveneau balsam pentru toate şi pentru tot­deauna. Fiu mângâia prin cuvinte frumoase, ci prin […]


Foto