Bserica Ortodoxă este realistă. Noi avem moştenire de la Sf. loan Gură de Aur 11 reguli canonice ale nunţii creştine. Prima regulă ce trebuie împlinită este ca să nu fie rude, iar a ll-a să se placă. De aici concluzia că în alegerea unui prieten în perspectiva căsătoriei şi a dorinţei de a avea copii, (căci despre această prietenie am vorbit noi), primul criteriu este aspectul fizic, adică cel cu care vrei să te împrieteneşti trebuie să-ţi placă.
Dumnezeu a creat toate fetele frumoase şi toti băieţii frumoşi, dar unor băieţi le plac anumite fete, iar unor fete doar anumiţi băieţi. Dacă nu pornim de la acest criteriu, în primul rând nu vom reuşi să întemeiem o prietenie sau va trebui să aşteptăm ca pofta să vină mâncând, cum se zicea în trecut în perspectiva căsătoriilor „aranjate”. Ori azi nu trebuie să fie aşa! Dacă tot suntem în postura să alegem, atunci să alegem. Putem să ne împrietenim uneori - accidental - când nişte calităţi morale (mai rar intelectuale, dar în general morale), nişte afinităţi fac în mod neaşteptat să se nască prietenia. Nu în acelaşi fel se pune problema într-o prietenie care nu dorim să conducă la căsătorie, în aceasta contează în primul rând criteriile morale şi intelectuale. De exemplu, pentru doi băieţi, nu trebuie să ţină cont neapărat de aspectul fizic dacă vor să se împrietenească. Două fete, la fel. Chiar un băiat şi o fată se pot împrieteni, nu în perspectiva căsătoriei, fară să ţină cont de aspectul fizic, ca să studieze împreună la fizică sau istorie. Se pot împrieteni fără să ţină cont de cum arată. Dar în vederea întemeierii unei familii trebuie ţinut cont de criteriul acesta. În secolul al IV-lea, Sf. Ioan Gură de Aur se pronunţa aşa: „nu vom ajunge să facem paşii număraţi” fară de pasul numărul 1, ca cineva să-ţi placă, să te atragă într-un fel. Pentru că omul este un unicat în lume, fiecare dintre noi avem un punct de vedere. Mie îmi place o fată, ţie îţi place o altă fată. Alt fel de fată. Mie îmi place soţia mea, ţie îţi place soţia ta. De ce? Şi fiecare aducem argumente. Deci pornim de aici. Asta nu înseamnă că respectiva fată, pe care doreşti să o contactezi în vederea prieteniei, trebuie să treacă printr-un concurs de Miss. Nu! Să-ţi placă ţie! Părerea celorlalţi nu contează. După aceea nu urmează calităţile intelectuale, ci urmează calităţile morale. Trebuie analizat şi dacă avem nişte puncte comune în: vederea practicării unor virtuţi.
Cine are calităţi morale poate să ajungă şi la practicarea virtuţilor. Pe de altă parte, ca orice om, prietenul sau prietena ta are şi defecte, întrebarea pentru tine este dacă poţi suporta aceste defecte. Cum ar fi cazul unei fete, se împrieteneşte cu un băiat şi acela fumează, bea şi se poartă nepoliticos. Ea stă şi se întreabă: pot eu să suport acestea în viaţa mea când mă voi căsători cu el? Dacă da, întemeiez o prietenie, dacă nu, mă las păgubaş, pentru că aşa ne-a creat Dumnezeu, frumoşi, dar trebuie să ţinem cont de specificul şi afinităţile fiecăruia. Este de preferat mai întâi să ne placă omul şi cu defectele lui, dar dacă nu ne place, dacă nu ne îndrăgostim încât să se dărâme „stâlpii cerului” peste noi, nu trebuie să ne căsătorim; trebuie să mai aşteptăm, să mai studiem, pentru că în căsnicie se rezistă doar aşa.
Şi toate aceste hopuri, aceste probleme care apar în căsătorie, copii, copii bolnavi, boli, lipsuri materiale, financiare, conflicte cu vecinii, cu rudele, toate se pot suporta dacă trăieşti lângă o fiinţă de care iţi place „la nebunie” în cam toate aspectele.
Pr. Nicolae Tănase, Soţul ideal, soţia ideală, Editura Anastasis, 2012, p. 19-20
