Suntem în Postul Nașterii Domnului. Celor care postesc sau vor să înțeleagă ce este postul le spunem că acesta este o bună rânduială disciplinară a Bisericii, prin care credincioșii sunt întăriți duhovnicește, dobândind mai lesne virtuțile și crescând în cinstirea lui Dumnezeu.
Postul presupune o abținere pentru o anumită perioadă (în acest post - 40 de zile) de la alimente de proveniență animalieră. Însă postul nu trebuie redus la o simplă cură de slăbire, căci nu este unul pur igienic și nu vizează doar sănătatea trupească, dar, și mai ales, cea sufletească. Astfel, de rând cu abstinența trupească, urmează și cea spirituală, de la postul de bucate trecem la postul de păcate.
Postul adevărat mereu a fost privit ca înfrânare, ca „abţinere de la orice lucru rău” (Sf. Teodor Studitul).
„Dacă nu iubeşti postul şi nu te nevoieşti cu înfrânarea generală a tuturor poftelor tale, nu vei avea niciodată limpezime duhovnicească, judecată dreaptă şi rezultate pozitive în războiul contra patimilor. Astfel îţi vei consuma viaţa în întunericul tulburării şi al lipsei de înţelepciune şi vei lua ca răsplată alungarea de la fericirea cerească.” (Sfântul Dimitrie al Rostovului).
„Viaţa înfrânată duce la redobândirea sănătăţii încât să poţi deosebi binele de rău.”, ne spune părintele Arsenie Boca.
Omul care renunță la anumite alimente și băuturi, și nu stăruie în distracții, devine foarte calm, echilibrat, limpede, predispus la rugăciune și la fapte bune, fără de care nici nu poate fi închipuit un post autentic.
Postul nu este scop în sine, ci exercițiu, prin care dobândim roade duhovnicești. „Dacă vrei rugăciunea curată, atunci fii smerit, înfrânat, mărturisește-te cu sinceritate, şi rugăciunea te va iubi.” (Sfântul Siluan Athonitul).
„Omul este asemenea unui pahar. Dacă acesta nu este curățat pe dinăuntru, degeaba ne ostenim să-l spălăm pe dinafară, că nu va fi niciodată curat. Așa și creștinul: degeaba se străduiește să-și înfrâneze trupul, căci nu va fi niciodată curat și neprihănit, dacă nu-și va curăța și sufletul, adică dacă nu va dobândi castitatea și curăția inimii.” (Sfântul Ioan Casian).
Trupul și sufletul sunt într-o strânsă legătură, de sănătatea și integritatea lor urmează să se grijească fiecare creștin. Or, postul vrea să ajute, să susțină viața omului, urmând să fie ținut cu luare aminte. Fiecare își are duritatea sau greutatea postirii.
„Postul, dacă nu este făcut cu dreaptă socoteală ca să fie într-adevăr de folos, neunit cu bunătatea inimii, cu paza gurii, cu abținerea de a osândi pe altul – lucru foarte vinovat înaintea lui Dumnezeu – nu folosește, ba chiar vatămă. Poți să te usuci și să mori de foame, dar dacă ai răutate împotriva aproapelui tău și-l vorbești de rău când el nu e de față, zadarnic îți este postul.” (Părintele Sofian Boghiu).
În această perioadă, când se dă start sărbătorilor de iarnă să ne împodobim mai mult viața decât tot ce ne înconjoară. „Să nu împodobim bradul la casele noastre mai mult decât sufletul nostru! Sufletul nostru este cel care trebuie să fie împodobit! În primul rând să fie curat. Curăţirea sufletului se face numai prin Spovedanie. Nu există altceva; doar asta. Împodobirea sufletului se face cu post, cu rugăciune, cu fapte bune, cu citiri din cărţile sfinte, cu modificarea comportamentului nostru care, simţim fiecare, lasă de dorit. Acestea ar fi podoabele sufletului.” (Părintele Nicolae Tănase).
Oare ne vom curăța, ne vom împodobi dinlăuntru, astfel încât Hristos să-și facă loc pentru o nouă Naștere?
Preot Octavian Moșin
