Tot mai mult mă conving de realitatea că parohia e o familie extinsă. Cât de frumos este să împărtăşim bucuriile şi scârbele împreună cu credincioşii. În acelaşi timp, constat că în cei aproape 15 ani de slujire s-au adăugat doar vreo zece familii sufleteşti, cu care am stabilit o rudenie sufletească.
E mică turma lui Hristos. Deşi zilele acestea vin mulţi la biserică, primesc Sfintele Taine.Preotul Octavian Moşin
Din paginile Sfintei Scripturi şi din scrierile Sfinţilor Părinţi aflăm că postul nu trebuie să fie numai o reţinere de la consumarea unor alimente, în speţă a cărnii, ci el presupune, în primul rând, o înnoire sufletească, o înfrânare de la fapte nesocotite sau nevrednice de numele sau de calitatea de creştin. Deci, porunca postului […]
Oare cei ce au trecut deja la veşnicele locaşuri, ne mai iubesc ei încă pe noi, care locuim pe pământ? Dacă iubirea există şi în lumea de dincolo mormânt, prin ce se manifestă, cum străbate ea din lumea nevăzută până la noi pe pământ? Care sunt mărturisirile de simpatie între persoanele despărţite prin moarte şi […]
