Deși la etapa actuală lumea este suficient de îndestulată, nu e greu să observăm că ceva totuşi îi lipsește. Acest ceva însă este esențial. E vorba de Dragoste.
Oamenii nu mai iubesc! Nu știu cu ce se „mănâncă” această noțiune. Cel mult se iubesc pe sine.
Nici nu prea au de unde să învețe dragostea. Acasă arareori le vorbește și le demonstrează cineva dragostea, la școală și în stradă și mai puțin se simte iubirea. Nici la televizor nu mai este prezentată...
Sunt sigur că mulţi m-ar contrazice: oare nu-și iubesc părinții copiii, oare nu se cultivă în societatea de astăzi dragostea și respectul, oare nu suntem cei care urmărim zeci de telenovele care se axează tocmai pe dragoste...
Faptul că oamenii au ajuns să-și iubească propriile pofte și porniri, că îi iubesc și chiar îi idolatrizează pe cei care sunt cu ei în același duh, pe odraslele lor, nu înseamnă că lumea a înțeles ce este cu adevărat iubire.
Aceasta se testează altfel, la durere, la nevoie...Însă de multe ori nu avem timp, suntem prinși cu alte griji, îi avem pe ai noștri, de care ne îngrijim...
Și chiar dacă uneori suntem deschiși spre a ajuta pe cineva, omitem dragostea... Oare Hristos nu ne spune că mai mult milă voiește, decât jertfă.
Zilele acestea a venit la mine o doamnă de vreo 30 de ani care în discuţie mi-a mărturisit că a înțeles principala ei problemă: că nu s-a iubit decât pe ea însăși și cât de frumos e să poți iubi pe toți și pe toate, de la Dumnezeu până la aproapele.
A iubi înseamnă a răbda, a accepta, a înțelege, a îndruma... şi încă atâtea altele înseamnă.
Să începem a aduna mai multă iubire.
Frumos ne spune scriitorul nostru Nicolae Dabija, că dacă scoatem cuvântul „dragoste” din Biblie, nu mai rămâne nimic din ea, nu folosește la nimic.
Or, Hristos, ca Om și Dumnezeu adevărat, mereu își revarsă dragostea Sa plină de jertfă. Să râvnim tocmai această Dragoste, căci Dumnezeu este Iubire!
Preot Octavian Moșin
