Unii pretind că sunt gata să se facă mucenici, dar nu rabdă deloc nici cel mai mic cuvânt. Făgăduiesc să se facă mucenici cei care răsplătesc aproapelui fie bune, fie rele. Bun lucru este conștiința și nu o răbdăm. Vizitiu al voințelor noastre este inima și nu ne supunem ei. Amenințăm să lovim, nevoind să fim loviți. Iar în contraziceri, înălțăm gândul. Se sumețește înțeleptul asupra omului simplu. Se întărește cel puternic asupra celui slab. Cade greu stăpânul asupra slujitorului.
Ținând post, ne plângem de foame. Mai întâi nouă ne facem bine și din prisosul nostru, cu război silnic, dăm și celui nevoiaș.
Fiind asemenea prin același sânge care ne curge prin vine, nu ne judecăm drept pe noi înșine. Pentru aceea se și înmulțesc necurăția și curvia la noi și răsplătim unul altuia răul cu rău.
Din Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, 2013, p. 223
