La început e greu; cine e începător ştie. Fiţi atenţi şi milostivi cu cei care vin în Biserică, nu-i alungaţi de la început, iar voi, care intraţi în biserică nu vă lăsaţi alungaţi din nimica toată.
Să ne debarasăm de inele, cercei, de tot. Samarineanca a lăsat găleata la fântână şi a plecat să-şi cheme „fraţii”, că L-a găsit pe Acela. Şi noi nu ne lăsăm cerceii? îi lăsăm, dar când? Când vom descoperi că Acela e Cel dorit de mine, e Cel căutat. Altfel, pot să rămân şi fără cercei şi mă iau şi după altul. Noi trebuie să îi convingem că aici este Cel care dă viaţă şi bucurie.
La început e strâmtă Biserica, e doar în jurul părintelui duhovnic. Apoi se lărgeşte cât biserica unde slujeşte părintele nostru, apoi se face cât Sibiul, unde oamenii sunt mai credincioşi. După aceea Biserica se vede peste tot; descoperim că Biserica lui Dumnezeu este şi în cârciumă, şi în discotecă, pentru că acolo sunt mădularele ei cele rătăcite şi pentru că Mântuitorul când S-a întrupat a luat toată firea omenească. Să nu fiţi o elită, să nu fiţi închişi numai pentru voi, să vă fie milă de cei din afară.
Iubirea lui Dumnezeu are două nuanţe: una este cununa, răsplata (este o minune răsplata lui Dumnezeu) şi alta este mila, şi cine a experimentat mila lui Dumnezeu nu poate să nu o dorească pentru toţi oamenii. Oricât aţi fi de drepţi, de sfinţi şi de buni, gândiţi-vă că, numai cu mila lui Dumnezeu sunteţi buni şi sfinţi, El v-a ţinut în braţe. Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile pe care ni le-a dat.
Fie-vă milă de cei care nu sunt încă credincioşi şi să-I cerem lui Dumnezeu să facă minunea cu ei, să-i miluiască. Uneori putem să ne rugăm de ei să vină la biserică, alteori putem să ne rugăm pentru ei. Rugăciunea pentru cei care sunt departe de Dumnezeu este un pas spre Dumnezeu a acelora. Să-i aducem pe targa rugăciunii noastre, pe targa pomelnicului nostru, pe targa plânsului nostru, cum au făcut cei patru cu cel paralizat, şi cine ştie când şi cum îi trezeşte Dumnezeu. Vă rog să mă iertaţi, că cer acest lucru de la voi, dar aceasta este prima misiune a unui creştin. Iar singura misiune a călugărului este să se roage şi pentru cei care nu ştiu să se roage şi pentru cei care nu vor să se roage, pentru că sunt toţi fraţii noştri.
Din Monahia Siluana Vlad, Meşteşugul bucuriei, Editura Doxologia, Iaşi, 2009
