Căsnicia – o alegere conștientă și asumată

2826

Sarcina căsătoriei, a legăturii conjugale, este aceea de a reface ceea ce constituia cândva un singur organism. Eva, prima femeie, a fost luată din Adam, adică cei doi erau cândva un tot unitar – însă și despărțiți au fost chemați să se completeze unul pe celălalt. Relatarea bibli­că nu are nici o legătură cu mitul androginilor, pe care zeii i-au împărțit în câte două jumătăți – dar, din păcate, există oameni care cred că unde­va umblă jumătatea hărăzită numai și numai lor și că pe aceasta trebuie s-o găsească neapărat, iar dacă nu vor avea noroc și n-o vor găsi, ci o vor găsi pe alta, cu aceea vor fi nefericiți toată viața. Aceștia cred în predestinare, în ursită, în destin și neagă liberul arbitru al omului, care i-a fost dat de Dumnezeu. Căsnicia noastră reprezintă nu șansă, nu întâmplare, ci alegerea noastră și efortul nostru comun. 

Domnul ne-a dat rațiune, ne-a dat voință, ne-a dat posibilitatea de a ne realiza dragostea, însă corectitudinea alegerii noastre ține de noi.

Alegerea șotului, respectiv a șotiei, se află, prin însemnătatea sa, pe locul doi după alegerea credinței. Sfântul cneaz Vladimir a făcut când­va această alegere a credinței, și de ea a depins soarta întregii țări: și de alegerea noastră depind toată viața noastră ulterioară și viața ulterioară a familiei noastre, a micului nostru stat.

Căsătorindu-ne, împlinim porunca lui Dum­nezeu: „Nu este bine să fie omul singur” (Facere 2,18) – și trebuie să cerem ajutorul dumnezeiesc în aceas­tă cale, să ne rugăm ca Domnul să ne îndrume căsnicia spre mântuire și să ne ajute să găsim un soț bun, respectiv o soție bună.

Există expresia: „Alege cu inima!” Bineînțeles, și inima trebuie să participe la alegere, dar ea nu trebuie confunda­tă cu alte organe: dacă omul este orbit de patimă, de poftă, îi este foarte greu să ia o hotărâre corec­tă. Și rațiunea trebuie să participe la alegere: nu vorbesc aici de căsătoria „din calcul”, ci de abordarea rațională a problemei alegerii, deoarece și capacitatea de a gândi ne-a fost dată de Dum­nezeu.

De aceea, trebuie să dăm atenție tuturor factorilor implicați: ce calități am vrea să vedem la viitorul soț, respectiv la viitoarea soție, din ce mediu social este ace(a)sta, din ce fel de familie provine și multe altele.

 

(Pr. Pavel Gumerov, El și ea: în căutarea armoniei conjugale, Editura Sophia, București, 2014, p. 85-86)


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
1994

Ne iubim pentru că înflorim împreună

Cum să scapi de gândul că băiatul pe care îl iubeşti nu te va mai iubi când îţi va vedea defectele şi slăbiciunile? Să i le arăţi din prima. Îi spui când vezi că se uită fru­mos la tine şi că-l interesează persoana ta: „Stai aşa, închide ochii, că vreau să-ţi spun tot”. Şi închide-i […]