Sfinte Părinte Efrem, inima mea e sfâșiată de durere și de amărăciune și nu știu ce rugăciune să aduc înaintea ta. Nimic nu mă mai bucură în această viață și poverile și suferințele cele lăuntrice îmi sunt ca o băutură otrăvitoare și cumplit de amară. Nu-L mai deslușesc pe Dumnezeu în nimeni și nimic și mă simt ca un om care e omorât de propriile gânduri. Izbăvește-mă, Sfinte, de această asuprire diavolească, căci nu mai pot răbda mâhnirea și urâciunea aceasta ce-mi soarbe vlaga și toată puterea de viață. Tu i-ai văzut pe batjocoritorii și ucigașii tăi și ai răbdat nenumărate schingiuiri și urâciuni din partea lor, dar prin dragostea ta pentru Dumnezeu ai rămas neclintit în credință, înfruntând acea priveliște de iad.
Cu totul m-am slăbănogit, iar din multa durere lacrimile nu le mai pot opri. Nu am la cine să merg, nu este cine să mă audă, nu este cine să mă mângîie, nu este cine să-mi spună o vorbă bună. Fă-te tu toate acestea pentru mine, Sfinte Efrem, și așa cum eu nu știu, tămăduiește și limpezește sufletul meu, ridicându-mă întru nădejde și lumină. Știu că e de necuprins cu mintea toată pătimirea ta mucenicească, și tocmai de aceea te rog pe tine, căci știu că ai răbdat urâciuni nemăsurat mai mari decât ceea ce rabd eu acum. Fie-ți milă de mine ca de un frate mai mic și foarte neputincios și rânduiește în așa fel, încât prin această durere pe care o trăiesc acum să cunosc mai bine ostenelile tale mucenicești și ceea ce înseamnă purtarea de fiecare zi a crucii. Amin.
Sursa: Sfântul Efrem cel Nou – Viața, acatistele, paraclisul, rugăciuni la diferite trebuințe, Editura Sophia, 2012, pag. 103-104
