Eu nu sunt părinte de copii, dar vă pot vorbi din experiența mea de fost copil. În primul rând, aș zice, rugați-vă pentru copilul pe care aveți să-l aduceți pe lume. Înainte să vă împreunați încă rugați-vă. Fiți cu cea mai mare luare aminte ca în clipa împreunării să nu se necinstească acel moment din care se poate zămisli încă un chip al lui Dumnezeu.
În timpul sarcinii, și tatăl și mama să fie răspunzători, pentru că în prunc se înregistrează absolut tot ceea ce trăiesc părinții atât în clipa zămislirii, cât și în viața lor, în general. Cred că dacă veți avea disciplina aceasta, veți putea surprinde intuițiile copiilor voștri.
Maica Magdalena de la mănăstire începuse să adune copiii duminica și să le ofere un context în care să poată pune întrebări și să poată primi niște răspunsuri duhovnicești. Ne spunea apoi ce cuvinte extraordinar de adânci puteau ieși din gura pruncilor, uneori exprimate în moduri hazlii, copilărești, dar mereu rămâneam impresionați.
Părinți, cel mai important lucru este să câștigați încrederea copilului vostru! Nu știu cum s-o faceți (n.r. – fiecare în parte), Dumnezeu să vă lumineze! Părinții mei și ai surorii mele ne-au câștigat încrederea prin dragostea cu care ne-au dat libertatea de a alege. Tocmai asta ne-a păzit, iar nu principiile abstracte de creștere.
Să avem gândul ăsta: dacă Dumnezeu a îngăduit să fiu în lumea asta drăcească, înseamnă că mă pot mântui încă. Pe ce baze zic? Pentru că Hristos a zis (capitolul 13 de la Sfântul Marcu): Dacă nu se va mai putea mântui nici un trup, Tatăl va scurta zilele astea; deci dacă am venit și eu și copilul meu pe lumea aceasta, cumva ne putem mântui! Dar până atunci, răbdare, răbdare, răbdare!
Sursa Părintele Rafail Noica, din învățăturile Părintelui Sofronie Saharov, în cadrul Colocviului „Întâlnirea cu Duhovnicul”, sursa doxologia.ro
