Actualitate

Iertând rămânem în iubire

4223

Iertând rămânem în iubire. Întotdeauna să iertăm greşiţilor noştri. Nu poate omul străbate calea duhovniciei fără iertare. „ Podul pe care trecem peste toate este iertarea celor ce cad. Dacă nu-l ierţi pe cel ce cade, strici podul şi nu mai treci”(Scrisoarea 3)

Iertând fraţilor, avem bună nădejde că vom fi şi noi iertaţi de Dumnezeu şi cu îndrăznire cutezăm a zice:”Şi ne iartă  nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”(Scrisoarea 39). „ Să vă acoperiţi unii altora greşelile, pentru ca şi Hristos să le acopere pe ale voastre” îndeamnă Bătrânul(Scrisoarea 56)

Voind să arate că nu se cuvine să vedem greşelile celorlalţi, nici să le judecăm, nici să ne mâhnească ocările şi învinuirile lor şi că pururi trebuie să iertăm, Bătrânul Iosif se foloseşte de o imagine, adeseori întâlnită în scrisorile sale duhovniceşti: noi trebuie să fim ca un burete care usucă, spală şi şterge toate greşelile aproapelui. De vom face şi noi aşa, vom fi şi noi spălaţi- adică curăţiţi-de greşelile noastre şi mai mult vom străluci; şi aşa vom afla adevărata bogăţie. ( Scrisoarea 38)

Pr. Iosif Isihastul apud  Despre iubirea creştină/ Jean-Claude Larchet.-Bucureşti editura Shofis, 2010, p. 164-165


Articole Asemănătoare
211

Testul iubirii

Ne gândim adesea că e destul dacă recunoaştem existenţa lui Dumnezeu, că e destul să credem că El există. Dar nu-i aşa. Nu-i destul. Dacă avem doar această credinţă, nu suntem cu nimic mai presus decât diavolii, pentru că şi ei „cred şi se cutremură”. Ce ne trebuie în plus? Domnul ne-a spus-o clar: iubire. […]

Articole postate de același autor
231

Veșnica metamorfoză

(Bocetul fântânilor)   Lacrimi ascunse-n adâncuri Strămoșii aruncă în zare. Ei, răstrigniți sub pământuri Din ele renasc în izvoare.   Și se ridică spre ceruri Ape crescute de luturi, Trecute prin foc și prin geruri De la sfârșit spre-nceputuri.   Și se transformă în iarbă În flori, și în rouă și-n fluturi Frumoasa, divina podoabă, […]