Iubirea nu face rău aproapelui

3858

Iubirea nu face rau aproapelui “Ci este implinirea legii” (Rom. 13,10)… Viata-i o bucurie, dar bucuria nu ne este intotdeauna viata. Ceea ce ne impiedica sa fim cu adevarat bucurosi sunt aceste excese de superficialitate de care dam dovada. Traim si ne comportam cu o usurinta care de multe ori atinge ingrijorarea. Atat noi ca Slujitori ai Domnului, cat si Dumnezeu, vrem sa iubiti si sa fiti iubiti! Dar tot ce faceti sa fie spre folosul vostru si spre slava Domnului.

Si eu am iubit, iubesc si sper ca voi iubi si in continuare. Niciodata nu am simtit ca Dumnezeu nu este cu mine cand iubesc, din contra! Dar incercam sa iubesc… Si aici ca sa fiu inteles adaug intrebarea pe care poate deja o aveti in minte: “ce diferenta exista intre iubire si dragoste? Iubirea este renuntare la sine, pe cand dragostea este egoism de cele mai multe ori!” (A. Terzakis). Nu vreau sa analizez acest cuvant pentru ca deja am facut-o in alte articole, insa as vrea sa ne gandim putin impreuna la vremea aceasta care ne ofera o intreaga industrie pusa in slujba patimilor noastre, la aceste placeri de care ne lasam dependenti.

Se vorbeste de Ziua Indragostitilor, se face reclama la produse exotice, se indeamna tinerii sa se bucure de dragoste, se spune ca asa va fi omul fericit!?… Iar “ei” – cei care promoveaza acest lucru- iti vor fericirea ta!… Sa dau un exemplu: Un mare producator de smart-phoneuri – ce-l intereseaza: sa vanda produsul cat mai mult, sau sa te bucure pe tine dezinteresat?… Tot asa si fericirea noastra nu este interesul lor, ci motivul pentru a induce tanarul in desfrau total intr-o “libertate” care de fapt este inrobita patimilor.

Ma doare faptul ca se vorbeste mereu, din ce in ce mai des in ultimul timp, ca Biserica si Dumnezeu ne interzic multe lucruri in viata. Ca ne-a dat porunci si nu ne lasa sa ne bucuram de viata!…Este total gresit! Spune Sf. Ap. Pavel: “toate-mi sunt ingaduite, dar nu toate-mi sunt de folos. Toate-mi sunt ingaduite, dar eu nu voi fi stapanit de ceva…” (1 Cor. 6, 12). Sa le luam pe rand…

“Toate-mi sunt ingaduite, dar nu toate-mi sunt de folos”…

Deci vedeti?… Nu imi este interzis, dar nu-mi este intotdeauna de folos. Este o avertizare, nicidecum o porunca data fara mila. Dumnezeu nu are nimic de castigat din respectarea acestor sfaturi, ci ne facem bine noua. Daca ar fi sa ne gandim mai bine, ceea ce caracterizeaza vremurile de azi sunt graba, viteza la care suntem supusi sa traim. In aceasta graba, nu mai realizam ca nu este momentul potrivit pentru ce vreau sa fac. Si-atunci il fac, dupa care sufar…

Inca de la cele zece porunci date prin Proorocul Moise, Domnul nu face altceva decat sa ne ateantioneze asupra celor ce ne ranesc si produc ura, vrajba, razboaie, moarte. Ca sa intelegem mai bine ar fi bine sa gandim asa: “Oare mie mi-ar placea sa nu fiu respectat? Oare mie mi-ar placea sa ma fure?… Oare mie mi-ar placeasa ma minta? Oare mie mi-ar placea sa-mi ia sotia?…” Vedeti, exact cuvantul Mantuitorului: “asadar, pe toate cate vreti sa vi le faca voua oamenii, intocmai faceti-le si voi lor” (Mat. 7,12) pe care-l spune ca sa nu suferim, din prea multa grija pentru noi.

Culmea este ca nu ne plangem de semnele si regulile de circulatie, dar mai intotdeauna criticam invatatura Evangheliei. Pai, asa cum regulile si semnele de circulatie asigura un trafic fara probleme atunci cand sunt respectate de toti, tot asa si invatatura Mantuiorului daca ar aplicata in viata nu am mai fi nemultumiti, ingrijorati, raniti si deznadajduiti. Daca aceste reguli lumesti ajuta atat de mult, nu cumva “legea” Domnului poate rezolva probleme acestei vieti dezordonate?…

Toate-mi sunt ingaduite, dar eu nu voi fi stapanit de ceva”…

Revenim la aceste placeri pe care incorect le numim “distractii”!… Ele ne ajuta sa fim fericiti, sau ne inrobesc intr-un lant aproape nesfarsit de despartiri, dureri, deznadejde, frica, neincredere, depresii?….

Observ cu cata usurinta este folosita femeia pentru reclame, distractii si placeri. Totul se invarte in jurul ei. Intr-adevar, viata ar fi fost mult mai urata fara ele, dar ma doare ca nu sunt respectate pentru frumusetea pe care o aduc in viata noastra. Parca sunt un obiect ca oricare altul, de care te poti “debarasa” cand nu mai ai nevoie!… Iar ele se lasa in acest joc cu o dezimvoltura ce ma ingrijoreaza. Relatiile au devenit simple intalniri in care ne grabim sa traim totul, dupa care nu ne potrivim caci mi-am satisfacut nevoile trupesti. Totul se rezuma la satisfacere, la placere de minut, la o cool-tura ce distruge totul in calea ei: frumusetea tineretii, bogatia sufleteasca, speranta fericirii…

Am mai spus-o: nu exista lucru mai minunat pe aceasta lume ca sentimentul iubirii! Dar sa iubesc… “A te iubi cineva iti da putere, a iubi tu pe cineva iti da curaj!” (Lao Zi). Toti simtim nevoia sa fim iubiti, dar nu toti iubim.

Placerile trupesti sunt si ele o necesitate, dar nu spre satisfacerea patimei! Asa a fost lasat, ca femeia sa mai poata avea curajul sa nasca din nou, sa treaca peste durerile facerii in care imbratiseaza moartea la fiecare nastere. Pe cat de mari sunt durerile nasterii, pe atat de multa placere se ascunde in actul de creatie. Daca n-ar fi fost aceasta, nu cred ca ne-am mai fi nascut noi… Dar nu acesta este scopul! Este un extaz efemer…

Unde-i pacatul?… Ne-am oprit la placere!!! Nu iubim, ci ne iubim! Poate de multe ori nici indragostiti nu suntem… E trist!

Daca-mi ingaduiti, stiti cum este cu placerea la care suntem inrobiti?… Cand mancam unde simtim gustul bucatelor, in gura sau in stomac? In gura, nu?… Dar ne saturam cand inghitim mancarea, nu?… Nu o tinem doar sa o mestecam si apoi o dam afara. Tot asa si cu placerile trupesti, sunt ca degustarea, dar nu satura omul si sufletul lui. De aceea toti ne simtim “flamanzi” si lipsiti de putere, de curaj, de bucurie, de implinire sufleteasca, de plinirea iubirii in viata.

Ne este greu sa iubim, “ne este teama sa nu suferim” mi se spune adesea… Pai, cand oferi un trandafir celei iubite te gandesti la tepii pe care-i are, sau vezi frumusetea lui pe care o oferi din dragoste?

“Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa dai ceea ce ai mai bun si te hotarasti sa te dai pe tine insuti” (O. Paler)… Si vreau sa cred ca te simti bun…

Arhim. Siluan Visan

Sursa www.crestinortodox.ro


Articole postate de același autor
6359

Credința trebuie să fie o alegere liberă, altfel nu are nici o valoare

Se întâlnesc diferite ispite. Vă voi da un exemplu: O creştină, o doamnă foarte temperamentală, evreică, s-a întors la credinţă, a venit la biserică mulţi ani; în decursul acestor ani, a încercat să o întoarcă la credinţă şi pe sora sa. Numai că sora nici în ruptul capului nu dorea să se boteze. Şi cu toate că […]