Actualitate

Unde-i hulă, acolo-i şi diavolul

505

Dialehti Gheorgopulos locuitoare din Eghina, povestea în 1983:

"Atunci când fiul meu Gheorghios era de zece ani, i s-au întâmplat cele ce urmează. Era elev la şcoala primară. Într-o zi, întorcându-se acasă, nu i-a plăcut mâncarea. S-a mâniat şi, luând o portocală să mănânce, în acelaşi timp L-a hulit pe Dumnezeu.

N-a apucat să cureţe portocala, că s-a şi prăbuşit la pământ, scoţând spume pe gură şi lovind podeaua cu picioarele. Văzându-mi copilul astfel, l-am chemat pe doctorul Iannaki Spiropulos. După ce l-a examinat, el mi-a zis: "Asta nu e o boală pentru noi. Medicina nu are nici o treabă aici. Să-l duci la un preot!"

Am chemat preotul paroh, care i-a citit mai multe rugăciuni. Apoi copilul s-a liniştit şi atunci a putut să comunice cu cei din jur şi să vorbească. Ne-a istorisit ce se petrecuse:

- În clipa în care curăţam portocala şi, cuprins de mânie, am hulit, am văzut urcând pe scări o arătare neagră şi mică de statură, cu o coadă lungă. M-a lovit cu coada peste faţă şi am căzut jos. Apoi nu-mi mai amintesc nimic. Înainte de a mă lovi, s-a întors către bunica mea, care stătea în spate şi-şi făcea cruce, şi i-a spus: "Pentru tine am să revin, ca să încheiem socotelile. "

Copilul continua să fie neliniştit. Vedea de multe ori arătarea neagră cu coadă lungă. Am mers pe la mai multe locuri sfinte şi ne-am rugat. Asta a ţinut cam jumătate de an! În cele din urmă, am dus copilul la Sfânta Ana. Cât timp se afla în biserică, era liniştit, îi fugea tulburarea.

"Această icoană", îmi spunea el, arătându-mi icoana Sfintei Ana, "mă uşurează". De aceea, am mers regulat acolo, vreme îndelungată, până când nu a mai văzut negriciunea cu coadă. De atunci s-a liniştit, s-a făcut cu desăvârşire bine şi până astăzi se bucură de o sănătate extrem de înfloritoare."

Extras din Familia Ortodoxa, Colecția Anului 2011, Editura OrtodoxPress, 2012 p. 33


Articole Asemănătoare
5336

Ca să prindă vrăjile, trebuie ca cineva să dea drepturi diavolului

-Părinte, oare vrăjile prind întotdeauna? -Ca să prindă vrăjile, trebuie ca cineva să dea drepturi diavolului. Adică să dea pricină serioasă și să nu se fi aranjat corect cu pocăința și spovedania. De unul care se spovedește nu se prind vrăjile, de le-ai arunca cu lopata asupra lui. Pentru că, atunci când se spovedește și […]

Articole postate de același autor
58

Tot cel ce se roagă şi cere, trebuie să se smerească…

Ferice de omul care-şi recunoaşte neputinţa. Fiindcă această recunoaştere i se face lui temelie şi rădăcină, şi început a toată bunătatea. Căci de ar cunoaşte cineva cu adevărat şi ar simţi propria lui neputinţă, atunci şi-ar aduce imediat sufletul din lenea care întunecă cunoaşterea, şi ca o comoară ar strânge pentru el paza. Dar nimeni nu-şi […]