Frământarea lăuntrică poate afecta relaţiile cu ceilalţi? Dacă ai o nemulţumire sau dacă eşti tulburat, relaţia cu cel de lângă tine este afectată de tulburare? Cum poţi să scapi de tulburare sau de mâhnire fără să-i afectezi pe ceilalţi?
Problema noastră, a omului modern, în general, este că ne preocupăm prea mult de mâhnirile noastre şi prea puţin de liniştile noastre. Uitaţi-vă cum căutăm să ne enervăm cu orice preţ. Ne sare muştarul din orice: s-a închis uşa prea repede, ăla a alergat pe lângă mine, ăla a strănutat, ăla nu mi-a zâmbit când am vrut eu sau mi-a zâmbit când nu am vrut.
Sigur că în momentul în care cauţi astfel de motive de mâhnire în raport cu viaţa ta cotidiană vor fi mult mai multe prilejurile de supărare şi de întristare decât cele de bucurie şi de împlinire. Ce vreau să vă spun este că, din nefericire pentru noi, încă nu reuşim sau reuşim prea rar să ne creştem într-atât în Hristos, încât Hristos să fie pacea noastră şi această pace să se transfere către ceilalţi. (...)
Sfântul Ioan Gură de Aur are un cuvânt de învăţătură din Duminica Paştelui, de la Utrenia Învierii, un cuvânt care, de obicei, pentru faptul că are o pagină şi jumătate în cartea de slujbă, este un pic sărit. Se mai întâmplă uneori... că unii îl sar. Dar în esenţă el este acolo şi poate fi citit. Ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur? Înşiră motivele pentru care trebuie să ne bucurăm... Bucuraţi-vă pentru cutare, cutare... Şi zice: Bucuraţi-vă toţi, căci din mormânt a izvorât iertarea! Ce vine Hristos să aducă sufletelor neliniştite ale apostolilor este iertarea Lui.
Din Preot Conf. Dr. Constantin Necula, Creștinism de vacanță, Editura Agnos, Sibiu, 2011, p. 25-27
