Cât de dulce devine rugăciunea în această perioadă de înfrânare! Ne desprindem mai lesne de grijile lumești, căci suntem, parcă, noi înșine mai ușori. Or, prin renunțarea la mâncărurile de origine animală, dobândim nu doar curățarea trupească, ci și limpezirea gândurilor, a sufletului, care aduce cu sine adunarea minții în rugăciune.
Ne putem întreba: când împlinește Dumnezeu mai repede rugăciunile noastre? Răspunsul este: când rugăciunea noastră este însoțită de post, de milostenie și de viață fără prihană. ”Milostenia și postul sunt cele două aripi ale rugăciunii”, zicea Sf. Sofian Boghiu. Iar apoi continua: „Adeseori mintea, în timpul rugăciunii, colindă netrebnic pe alte plaiuri ale vieții, iar rugăciunile sunt spuse numai cu buzele. Cu ochii urmărim textul, iar mintea poate colinda chiar prin imagini ale păcatului și ale necuviinței. Rugăciunea trebuie făcută cu evlavie, cu inimă curată. Ea cere o anumită pregătire și supraveghere a simțurilor.”
Să folosim această perioadă de postire spre apropierea noastră de Dumnezeu și de toată lumea nevăzută. De aceea, odată cu înfrânarea trupească, să dăruim sufletului o scurtă rugăciune – cât mai deasă și cât mai sinceră – înălțată către Domnul. Să avem cât mai des părtășie cu El, Cel care așteaptă să-I spunem tot ce ne doare, ce ne frământă, ce purtăm în noi și ce avem de împărtășit.
Pr. Octavian Moșin
