Privesc la mama

3376

Privesc la mama. E bătrână
şi tânără nu sunt nici eu.
Tot ce făcea uşor odată,
acum îi pare atât de greu.

Văd ochii dragi plini de iubire,
privind la mine obosiţi.
Simt paşii ei – odată sprinteni,
Cum calcă greu şi osteniţi.

Încerc ades să-i prind eu braţul
şi-n mersul ei s-o sprijinesc,
Căci ştiu: sosi-va ora-n care,
pe drum neîntors o s-o-nsoţesc!

Neputincioasă-ntreabă adesea
despre nimic, despre ceva.
Răspunde-i fără şovăire,
Dă-i tot ce vrea şi n-o certa!

Şi dacă, totuşi, nu-nţelege,
repetă iar… Nu te-ntrista!
Gândeşte-te ce-aproape-i vremea
când nu te va mai întreba!

Maria Demetriad – „Privesc la mama”


Articole postate de același autor
446

„Şi de cancer poţi muri sau nu, totul depinde de tine…”

Mă numesc Elena Vascan, am vârsta de 51 de ani. Scriu aceste rânduri pentru a-I mulţumi bunului Dumnezeu că exist şi câtorva persoane care au fost alături de mine atunci când am trecut prin cea mai grea perioadă din viaţa mea. Aceşti oameni, cărora le mulţumesc tot restul vieţii mele, sunt: – cei din familia […]



Urmăriți-ne pe Facebook!