Privesc la mama

3246

Privesc la mama. E bătrână
şi tânără nu sunt nici eu.
Tot ce făcea uşor odată,
acum îi pare atât de greu.

Văd ochii dragi plini de iubire,
privind la mine obosiţi.
Simt paşii ei – odată sprinteni,
Cum calcă greu şi osteniţi.

Încerc ades să-i prind eu braţul
şi-n mersul ei s-o sprijinesc,
Căci ştiu: sosi-va ora-n care,
pe drum neîntors o s-o-nsoţesc!

Neputincioasă-ntreabă adesea
despre nimic, despre ceva.
Răspunde-i fără şovăire,
Dă-i tot ce vrea şi n-o certa!

Şi dacă, totuşi, nu-nţelege,
repetă iar… Nu te-ntrista!
Gândeşte-te ce-aproape-i vremea
când nu te va mai întreba!

Maria Demetriad – „Privesc la mama”


Articolul Următor
Articole postate de același autor
83

Jurat să nu mai bea

În părţile Moldovei, în special, există obiceiul, printre cei care au darul excesului de alcool şi nu reuşesc să îşi stăpânească patima, să se ducă la preot şi să jure, pe o anumită perioadă, că nu vor mai pune picătură de alcool în gură. Practica dă roade, pentru că există o teamă straşnică, ancestrală, de […]



Urmăriți-ne pe Facebook!