batranete

Privesc la mama

3159

Privesc la mama. E bătrână
şi tânără nu sunt nici eu.
Tot ce făcea uşor odată,
acum îi pare atât de greu.

Văd ochii dragi plini de iubire,
privind la mine obosiţi.
Simt paşii ei – odată sprinteni,
Cum calcă greu şi osteniţi.

Încerc ades să-i prind eu braţul
şi-n mersul ei s-o sprijinesc,
Căci ştiu: sosi-va ora-n care,
pe drum neîntors o s-o-nsoţesc!

Neputincioasă-ntreabă adesea
despre nimic, despre ceva.
Răspunde-i fără şovăire,
Dă-i tot ce vrea şi n-o certa!

Şi dacă, totuşi, nu-nţelege,
repetă iar… Nu te-ntrista!
Gândeşte-te ce-aproape-i vremea
când nu te va mai întreba!

Maria Demetriad – „Privesc la mama”


Articolul Următor
Articole postate de același autor
89

Protos. Hrisostom de la Man. Putna: „boala este o dezbinare care lucrează în interiorul nostru și din interior iese în afară”

Bucuria noastră începe de astăzi să se mărească, pentru că o dată cu această perioadă de 7 zile în care vom săvârși Taina Sf. Maslu cu 7 preoți aici, la noi, în mănăstire, se mărește și numărul dumneavoastră, și rugăciunile se înmulțesc, și inimile se simt iarăși aproape unele de celelalte, și noi ne mângâiem […]



Urmăriți-ne pe Facebook!