Mitropolitul Nestor Vornicescu reînvie la locul de baștină

54

Astăzi ar fi împlinit 90 de ani de la naștere Mitropolitul Nestor Vornicescu al Olteniei.

Născut din plugari răzeși în satul Lozova (actualul raion Strășeni), rămâne a fi și ierarhul de la Lozova, în cinstea căruia este Liceul din sat și care e viu în memoria rudelor și a celor care l-au cunoscut și cu care a comunicat în timpul vieții.

A fost evocat acest mare ierarh, cu sufletul și inima de copil, la locul de baștină, prilej cu care s-a adunat multă lume și am avut posibilitatea să sorbesc din viața mitropolitului.

Se naște la 1 octombrie 1927, primind din botez numele Nicolae, fiind crescut într-o familie evlavioasă și plină de virtuți. Mama sa, Vera, i-a fost primul profesor și l-a educat creștinește.

A vrut să îmbine cartea cu rugăciunea, mergând la o școală duhovnicească și de muzică bisericească de tip monahal din Neamț, făcând primii pași în creșterea sa asemenea unui măslin drept și viguros, înflorind întru harul și credința adevărului.

Tocmai la umbra mănăstirii găsește liniștea și bucuriile nevoitoare, primind monahismul cu numele de Nestor.

Urmează nu doar toate treptele ierarhice în slujire, fiind al 77-lea ierarh al Bisericii Ortodoxe Române de la autocefalie, dar și în drumul său de cărturar, ajungând un iscusit cercetător și chiar academician.

Numele mitropolitului de la Lozova este înscrs și în rândul membrilor de onoare a Academiilor de Științe din România și Republica Moldova.

Până în ultima clipă a vieții sale pământești, 17 mai 2000, a fost un ierarh puternic, cu verticalitate, un om al certitudinilor și al faptelor concrete. A luminat, a însuflețit și a sprijinit slujitori, monahi, orfani și orice suflare necăjită care i s-a adresat, fiind numit de preoții mai în vârstă Nestor cel bun.

Avea cuvânt ferm, dar blând, emanând pace și dragoste față de cei din jur. Scria profund, dar pe înțelesul tuturor.

I-a plăcut istoria bisericească, în special patristica, arătând că în spațiul nostru au circulat din primele secole scrierile Sf. Părinți și ale mai multor scriitori creștini. Vine cu importante contribuții științifice de spiritualitate ortodoxă.

Prin felul cum a fost, cum a trăit și prin ce ne-a lăsat, va rămâne atât pentru Oltenia, cât și pentru Lozova, o icoană vie în conștiința celor care l-au cunoscut pe viu sau prin tezaurul moștenit de la el.

Cât a trăit a fost cu sufletul la locurile sale, unde a crescut și a copilărit, mereu rostind cuvintele:

”Niciodată n-am uitat,

Și nu voi uita

Câte zile voi avea,

Codrii Lăpușnei,

Vornicenii, Căpriana”.

 

Pr. Octavian Moșin

 


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
226

Ştim cu adevărat cine este aproapele nostru?

Răpiţi fiind de grija zilei, în goana noastră după cele lumeşti, uităm de această noţiune-cheie a credinţei ortodoxe – dragostea pentru aproapele. Întâi de toate, să fim sinceri cu noi şi să ne întrebăm dacă ştim cu adevărat cine este aproapele nostru. Desigur, primul gând va zbura către părinţi, fraţi, surori, rude şi prieteni. Dar […]