Dacă veniți în biserică faceți‐o pentru Dumnezeu!

2871

Dacă veniți în biserică faceți‐o pentru Dumnezeu! Nu stați ca fariseii, nu vă comparați cu cel pe care‐l socotiți păcătos, poate cel păcătos e mai bun decât tine! Ci asemenea vameşului, bateți‐vă cu pumnul în piept şi strigați din sinea voastră: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. Dumneavostră ştiți de rugăciunea inimii sau rugăciunea Mântuitorului în care dacă te rogi, numai atât spui: Doamne Iisuse Hristoase, milostiv fii mie păcătosului! De aici este luată textual: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului, la care ați adăugat Iisus Hristos. Aceasta este după cum spun Sfinții Părinți şi cei care practică rugăciunea inimii sau rugăciunea isihastă, este cea mai complexă rugăciune pentru că dintr‐o dată te‐ai pus în raport real cu Dumnezeu.

Oricum ai fi şi orice ai face în lumea aceasta eşti păcătos pentru că întotdeauna diavolul te asaltează, şi nu poți să rezişti pentru că el este duh iar noi suntem trup şi suflet. Diavolul este mai puter‐ nic decât noi, te asaltează cu ispite, cu tot felul de imagini, cu mirosuri cu gusturi şi cu pipăituri, te asaltează cu imaginație păcătoasă, te asaltează cu nebunia (îndrăciții care sunt prinşi de diavol), te asaltează în toate chipurile şi dacă găseşte inima ta deschisă pentru toate ispitele, el pune stă‐ pânire pe tine şi te demonizează. Aşa alungăm pe diavol din inima noastră spunând: Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milostiv fii mie păcătosului şi accentuezi cuvântul păcătos pentru că ştii că eşti păcătos.

sursa Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, Ed. Bonifaciu, Bacău, 2009


Articole Asemănătoare
1423

Cum luptăm cu gândurile din timpul rugăciunii?

În momentul când te aşezi la rugăciune, diavolul te atacă şi după primele cuvinte, după primele scurte rugăciuni pe care le faci, îţi pune în minte tot felul de gânduri neimportante, lumeşti. Până şi curiozitatea de a şti cât e ceasul lucrează în mintea ta sau curiozitatea de a şti dacă afară e soare sau nor. Toate […]

Articole postate de același autor
1273

Prostia omului tot la moarte-i osândită

Aceştia sunt oamenii: nu caută pe Dumnezeu decât la necaz, – care-L caută. Căci alţii la necaz îl suduie şi astfel mai rău se afundă şi de mai mari necazuri dau, – până ce necazurile le încovoaie ceafa şi-L caută şi ei pe Dumnezeu. Situaţia stă aşa: oamenii se roagă lui Dumnezeu să-i scape de […]



Urmăriți-ne pe Facebook!