Astăzi e nevoie de mai multă comunicare între oameni. Lipsa unei sincere comunicări naște judecată, invidie, chiar ură față de aproapele, apoi ne îndepărtăm, ne răcim sufletește față de cei din jur…
Îmi place proverbul: ”Ochii care nu se văd, se uită”. Mi-am pus în gând ca în fiecare zi să-l telefonez pe cineva. Pur și simplu: să-l aud, să aflu ce mai face, cum se descurcă… să-i zic că mi-ar face plăcere să-l revăd.
Astăzi tocmai discutam cu un tânăr, care a rămas puțin nedumerit de apel, apoi mi-a mărturisit că nu își amintește să-l fi sunat cineva în ultimii ani fără treabă, pur și simplu să comunice cu el.
Uneori îți dai seama că niște lucruri atât de neînsemnate dau sens și plinătate vieții. Și nu e nevoie de multe vorbe, ci de un simplu gest, care pentru cineva costă atât de mult… Or, omul are nevoie de a împărtăși cu cineva bucuriile, scârbele, nevoile, realizările…
Câtă bucurie aduc clipele prin care oferi puțin din timpul tău: atenție, grijă, compasiune… afecțiune. Nu vă izolați, nu fugiți de lume...
Pr. Octavian MOȘIN
