Dragul meu, cu nevrednicie se împărtăşeşte un om împătimit, necurăţit, nespovedit, fără grijă, care merge din obişnuinţă sau nu s-a spovedit cu adevărat şi sincer... Pentru că o spovedanie bună este ca tu să fii pe poziţia de a nu mai repeta păcatul. Nu să te spovedeşti doar de formă şi să spui în sinea ta: „Oricum, şi-aşa îl fac păcatul, posibil cât de curând iarăşi să accept să-l fac”. Asta e o fraudă!
Nu trebuie să te îngrijoreze marile păcate, pentru că toate se iartă, dar să fii pe o poziţie, o hotărâre şi o decizie de mare căinţă şi pocăinţă.
Din Părintele Arsenie Papacioc, Despre Spovedanie și Împărtășanie, Editura Elena, Constanța, 2013, p. 56-57
