Metaniile nu se fac fără rugăciune

1905

Metaniile sunt un gest al trupului, care nu este despărțit de cel al sufletului. El îl însoțește. Părinții ne tâlcuiesc așa, că atunci când cădem cu fața la pământ, suntem ceea ce suntem acum. Când ne ridicăm, suntem ceea ce devenim după ce ne ridică Hristos. Deci, căzând, să ne gândim că noi singuri cădem, dar, de ridicat, Hristos ne ridică. Ne gândim la asta.

Metaniile, vedeți, nu se fac fără rugăciune. Am înțeles că mulți fac metanii fără rugăciune. Nu se fac fără rugăciune. Spune în gândul tău: „Doamne Iisus Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” sau „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-mă”.

Toate metaniile sunt însoțite de rugăciune, dacă nu, ele devin gimnastică. E bună gimnastica, am înțeles că lucrează toți mușchii, dar să nu rămână doar aici. Așa că, asta este, să ne și rugăm atunci când facem metanii.

Ieromonah Savatie Baștovoi, Puterea duhovnicească a deznădejdii, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, p. 22-23


Articole Asemănătoare
4242

Căderile ne ajută să ne smerim…

Odată, l-a întrebat cineva (pe părintele Paisie Aghioritul): ‒ Cum este cu putinţă, Gheronda, să nu mă mândresc când văd că îmi vin gânduri înţelepte şi mă admiră colegii mei? ‒ Cele care ne vin în creier de sus, frate, sunt de la Dumnezeu. Ale noastre sunt cele pe care le scoate creierul nostru pe nas. A fost întrebat […]

Articole postate de același autor
1914

Sindromul ”Cel-Mai”

Nu spuneți unui copil ”ești cel mai bun”, ”cel mai frumos”, ”cel mai talentat” – e destul să-i spuneți: ”ești bun”, ”ești frumos”, ”ești talentat”. Sînt mai multe motive pentru care ”cel mai” este un adaos nefericit: 1) mai întîi, pentru că este o minciună, nici Dumneavoastră, nici eu, nici nimeni altcineva nu știe unde […]