Zidirea bisericilor transformă iadul în Rai

6596

Într-o zi, ne-am întâlnit în locul unde începuse să se zidească noua biserică, iar părintele a zis: „Este greu lucru să ridici o biserică astăzi, îţi stau împotrivă toţi demonii.” Şi mi-a zis o anecdotă pe care o auzise în Rusia:

„Cineva s-a dus în iad, dar, deoarece dorea să fie şi acolo o biserică, a în­cercat să zidească una, pentru a se ruga în ea. În ciuda păcătoşeniei, îl iubea pe Dumnezeu şi vroia să se roage. A început să măsoare locul pentru a face o fundaţie bună. Un diavol l-a întrebat ce face, şi el a zis: «Vreau să zidesc o bi­serică, ca să mă rog.» Diavolul s-a tulburat, că nu se putea zidi biserică în iad, şi încerca să-l împiedice, dar nu a reuşit şi i-a chemat şi pe alţi diavoli, dar nici ei nu au putut. Atunci l-au strigat pe şeful lor şi s-au adunat cu toţii şi l-au dat afară din iad, ca să nu zidească biserică.” Şi a continuat: „Astfel, şi noi zidim biserici pentru a transforma iadul în Rai şi, chiar de nu vom reuşi asta, măcar vom reuşi să nu ne mai primească diavolul în iad” şi râdea din toată inima.

Părintele Sofronie de la Essex

Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 285


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
6096

Din clipa în care ne întoarcem la Dumnezeu, începe un proces de tămăduire fundamentală

El ne tămăduieşte sufletul din orice boală dându-i energii noi, luminându–l cu o lumină neînserată. Experienţa străveche a vieţii în Biserică a dovedit fără greş faptul că pentru rugăciune, adică pentru Dumnezeu, nici o boală a duhului nu este incurabilă. Putem să ne naştem în cele mai nefavorabile împrejurări. Putem creşte în medii ignorante, dure […]