„Vreau să te fac femeie de afaceri. Renunță la copil, fiindcă este doar un embrion.” Dar nu am renunțat!

205

Privesc cum doarme un pui de om mic mic, doar de câteva luni și vă scriu. Vă scriu vouă, celor care sunteti pe cale de a deveni mame, de fapt sunteți mame, dar în același timp sunteți presate să faceți avort.
„Vreau să te fac femeie de afaceri. Renunță la copil, fiindcă este doar un embrion.”

Cam așa începe povestea micuțului meu.

Am ales să dăruiesc viață unui îngeraș ce m-a ales să-i fiu mamă. S-a cuibarit în inima mea timp de 9 luni. Au fost cele mai cumplite, groaznice, dar și cele mai frumoase momente din viața mea. Am plâns și am țipat, cât nu au plâns alții într-o viață.

Era o zi de vară. Îmi doream cu tot dinadinsul ca pe testul de sarcină să-mi apară două linii. Dorința era a amândurora, până în momentul în care i-am spus că sunt însărcinată. M-a rugat să nu-mi fac niciun test de sarcină, ci să-l facem împreună. Atunci m-am bucurat. Mă gândeam că vrea să ne bucurăm împreună la apariția celor două liniuțe care ne atenționau că am devenit părinți. Dar nu a fost așa. Nu am avut răbdare și mi-am cumpărat nu unul, ci 3 teste de sarcină ca sa fiu sigură. În momentul în care am ajuns acasă, eram coplesită de emoții și am facut testul. Mi-au apărut două linii, a doua linie cam portocalie. Am dat fuguța iar la farmacie pentru a mai cumpăra încă 2. I-am arătat testul de sarcina doamnei farmacist și mi-a spus că sunt însărcinată. Nu-mi venea să cred! Am rugat-o să-mi mai dea două teste. Am ajuns acasă, l-am făcut și pe al doilea. Încă două linii. Am început să plâng, să mă bucur, să mă pun în genunchi și să-I mulțumesc Divinității. Țipam, dar acum erau țipete de bucurie. Însă nu știam ce mă asteaptă...

A doua zi, de dimineață am ales să mai fac înca un test, tot două linii. Eram ferm convinsă că în mine a început să bată o inimioară. I-am spus și prietenului că sunt însărcinată. A venit la mine și am mers împreună la control. Într-adevăr... Cineva m-a ales să-mi spună „mama”. Pentru prima dată am auzit bătăile inimii. Însă bucuria a durat nu prea mult, până când i-am văzut fața prietenului. De parcă toată lumea i se năruise. Îl văd, parcă și acum. Și-a dus mâna la gură ca și cum a vrut să spună: „Vai de capul meu!”. De atunci a început calvarul.

Pe toata perioada sarcinii am fost singură. El avea familie acasă și alt copil (acesta ar fi alt subiect de discutat). Asta o aflasem prea târziu ca să-mi pot da seama cu ce om am ales să-mi construiesc viața.

În fiecare seară adormeam plângând, uneori țipam. Simțeam că nu mai am nici o putere să merg mai departe. El mai venea din când în când să mă vadă. Apoi, când pleca, aceeași poveste. Noaptea mă trezeam plângând, îmi mângâiam burtica și asta mă liniștea. Am trecut printr-o perioadă foarte grea. Am ales să-i spun mamei că sunt însărcinată. A luat-o ca pe o glumă. Săptămâni bune nu a vorbit cu mine, de parca toata lumea se sfârșise...

Prietenul cu care am ales să am un copil îmi spunea să mă gândesc bine. Îmi voi strica viitorul, facultatea nu o am terminată, el vrea să mă facă o femeie de afaceri (el ocupându-se cu așa ceva). Mama prietenului la fel. Telefoane peste telefoane, am fost presată din toate părțile să fac avort . Auzeam adesea: „Fă avort. Și așa nimeni nu va afla, nu te vei face de râs în fața vecinilor”. În momentele acelea am realizat cu adevărat ce prieteni aveam alături...
Deși eram presată din toate părțile, Dumnezeu îmi era aproape. Datorită acestui copil, Dumnezeu mi-a trimis alți oameni în cale, care să-mi fie prieteni cu adevărat, care să mă susțină din toate punctele de vedere.

Fetelor, cele care vă pregătiți să deveniți mămici, nu am cuvinte să pot exprima sentimentele cu care îmi privesc bebelușul cum stă la pieptul meu. Este ceva minunat să vezi în fiecare zi viața pe care Dumnezeu a ales să o dea prin tine altui om, să vezi cum crește această viață. Fiecare zi e unică. Nu pot exprima în cuvinte ce înseamnă acest copilaș pentru mine. M-a ajutat enorm de mult. Viața mea s-a schimbat. Fiindcă am ales să dăruiesc viață, viața mea este cu totul alta. Între timp îmi voi termina și facultatea, iar părinții mei se topesc de dragul bebelușului. Pe cât de tristă am fost eu pe perioada sarcinii, pe atât de bucuros este acest copil. De fiecare dată când mă trezesc, sunt răsplatită cu câte un zâmbet.

Este ceva minunat. Cred că cea mai mare durere a unei femei este să nu poată da naștere unei minuni. Avortul nu este o soluție. Am foarte multe cunoștințe care mi-au povestit prin ce traume trec în urma unui avort. Vă rog din suflet: Alegeți viața! Viața este viață.

Maria L. 26, Cluj


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
924

Dragoste de mamă. Cancerul şi copilul nenăscut

Se numeşte Sharon. O femeie frumoasă, dar fără noroc. Am cunoscut-o când a fost diagnosticată cu cancer la sân. Din păcate, o formă de cancer foarte agresivă. Cancerul a apărut într-o perioadă foarte grea din viaţă. Sharon tocmai fusese părăsită de partenerul de viaţă. Vestea că partenerul a dispărut a lovit-o din plin, ca un […]

Articole postate de același autor
5949

Răspunsurile unui călugăr la cele mai grave întrebări pe care și le pun oamenii

Cine este cel mai bun profesor? – Suferința. Iar cel mai rău profesor? – Plăcerea. Care este abilitatea cea mai rară? – Capacitatea de a da. Cea mai bună abilitate? – Capacitatea de a ierta. Care este cea mai dificilă abilitate? – Abilitatea de a tăcea. Care este cea mai importantă abilitate? – Abilitatea de […]