Ultima parte a Canonului cel Mare la Catedrala Episcopală “Sf. Bnс. Knz. Alexandru Nevski” din oraşul Ungheni

495

Conform programului liturgic stabilit de Sfinţii Părinţi, în locaşele sfinte din întreaga lume a răsunat astăzi, înălţându-se spre cer slujba ultimii părţi a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, în cadrul slujbei Pavecerniţei Mari.

Cu acest prilej, Preasfinţitul PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni, împreună cu soborul de preoţi slujitori ai catedralei, a săvârşit slujba Canonului celui Mare în Catedrala Episcopală “Sf. Bin. Cneaz Alexandru Nevski” din oraşul Ungheni.

La finele canonului, cu binecuvîntarea Preasfințitului PETRU, clericul catedralei, Protoiereul Simion CULEAC, a ținut o predică pe tema ,,Plânsul adamic, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul” Marele Canon este imnul tristeţii profunde şi al pocăinţei cutremurătoare. Omul, care simte greuta­tea păcatului, care gustă amărăciunea vieţii îndepărtate de Dumnezeu, care înţelege dimensiunile tragice ale înstrăinării firii umane, prin cădere şi prin îndepărtarea de Dumnezeu, se întristează. Se smereşte. Suspină adânc şi începe brusc să plângă cu tânguire. Un plâns însă care mântuieşte, fiindcă deschide dru­mul pocăinţei. Drumul care aşază existenţa umană alături de Dumnezeu, Izvorul vieţii celei adevărate şi al comuniunii inefabile al harului şi al bucuriei. Despre plâns şi despre cântecul de jale însuşi po­etul vorbeşte în primul tropar al Canonului său: „De unde voi începe a plânge faptele vieţii mele celei ticăloase? Ce început voi pune, Hristoase, acestei tânguiri de acum?”.


Articole postate de același autor