Trebuie înţelese lucrurile esenţial

3093

Printr-o poveste destul de lungă, cu crize, pe care le văd acum cu mult interes (atunci cu multă durere şi greutate, cu anxietate – cum se zice – cu adîncă neli­nişte şi tulburări, pe care le-am trecut), mi-a arătat Domnul pînă la urmă ce înseamnă Împărtăşania. Şi iată cum.

Pe cînd eram încă protestant, l-am provocat pe un ortodox să-mi spună de ce ortodocşii arată atîta evla­vie preoţilor lor, încît le sărută şi mîna. Şi dînsul, foar­ te smerit şi blînd, mi-a zis: „Păi, nu ştiu; eu, personal, sărut mîna care-mi poate da ceea ce nu pot avea fără preot”. Şi eu l-am întrebat: „Ce-i asta? Ce poate un om să-ţi dea, ceea ce tu, om fiind ca şi el, nu poţi să ai?”. Şi mi-a răspuns, tot aşa blînd şi smerit: „Prea Cinstitul Trup şi Sînge al Domnului şi Mîntuitorului nostru”. Şi atunci mi-am dat seama dintr-o dată că era vorba de ceea ce numim noi în biserică Taină şi, pentru prima oară, am înţeles mai concret, mai conşti­ent, ce înseamnă Taină. Şi eu credeam în Taină. Toate-s taine în viaţa asta, pînă şi creaţia, pînă, aş zice, şi informatica, în vogă astăzi (şi eu, la mănăstire, m-am ocupat de computer şi am găsit acolo o mare taină descoperită omului). Dar, evident, atunci cînd e vorba de Duh şi de Dumnezeu, de veşnicie, acolo sînt taine deja la un alt nivel.

Deci, ca să revin la ce spuneam mai înainte, am cerut aceluiaşi domn, prin care m-a „lovit” Domnul cu parul în cap, să aranjeze cu preotul să mă spovedesc şi să mă împărtăşesc şi de atunci sînt iarăşi în Biserica Ortodoxă.

Acolo s-a întîmplat un lucru, poate cel mai impor­tant al vieţii mele. În criza mea, tot căutam să înţeleg de ce Ortodoxia ar fi mai adevărată decît protestantismul în care credeam atunci şi pe care îl socoteam o formă mai curăţită a creştinismului, nu ca Ortodoxia, care mi se părea închistată de tot felul de lucruri, cu icoane, cu podoabe, cu cîntări, cu ceremonii. Eu cre­deam că protestantismul era un creştinism esenţial şi observ că m-a interesat întotdeauna esenţialul, esenţa lucrurilor. Şi aş încuraja şi încurajez tot mereu pe tineri şi pe cei cu care vorbesc, că trebuie înţelese lucrurile esenţial, în adînc, şi nu periferal (sîc!).

Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de cîteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, p. 30-31


Articole Asemănătoare
1309

Până unde poate merge iubirea faţă de duşman?

 facem dacă unul dintre soţi greşeşte foarte mult? Mergem cu el până la capăt, greşim şi noi sau ne des­părţim? Până unde poate merge iubirea faţă de duşman; logic, ar putea merge până la a-l iubi pe satana? Încep cu întrebarea despre dragoste, fiindcă de acolo încep şi acolo se termină toate. Noi, creştinii, spunem: […]

Articole postate de același autor
472

Tradiţie păstrată cu sfinţenie! La biserica din Ghidighici, Vecernia Pascală a fost oficiată în 12 limbi

În Duminica Învierii, la biserica „Acoperământul Maicii Domnului” din Ghidighici, Vecernia Pascală a fost oficiată în 12 limbi. Potrivit parohului, este deja al treilea an la rând, când, de Paşte, este practicat acest obicei. Numărul 12 simbolizează cei 12 apostoli care au fost alături de Mântuirorul Isus Hristos înaintea înălţării lui spre cer şi au […]