Suferinţa poate fi întoarsă în favorul nostru

288

Nimic nu chinuie omul mai tare, decât ideile greşite. Dumneata trebuie să te împaci cu situaţia sănătăţii mai puţine. A dori, la disperare o sănătate deplină poate duce până la sinucidere.

A dori să lucrezi mai mult, a fi nemulţumită că nu poţi să urci scările, că nu poţi aduce apă, spăla sau alte lucrări, duce la stări sufleteşti în care blestemi părinţii, lumea şi poţi învinui şi pe Dumnezeu. Ideile greşite ameninţă să-ţi dărâme şi ultimul suport sufletesc: credinţa.

Dumneata să fii recunoscătoare purtării de grijă a lui Dumnezeu, că ai cu cine te ajuta, cine să te îngrijească şi celelalte. A cere o minune e prea mult. Credinţa nu implică numaidecât o tămăduire organică. Credinţa numai atât ne dă: „linişte sufletească” în orice împrejurare ne-am găsi.

Viaţa cere şi răbdare. Răbdarea e o virtute şi o credinţă. Pe deasupra, liniştea sufletească o mai asigură şi convingerea că suferinţele pe care le avem de dus, inevitabil sunt cu un rost, pe care neînţelegându-l limpede, nu-l aprobăm cu uşurinţă. Bine ar fi să fim atât de creştini încât să răbdăm cu bucurie orice răstignire pe cruce, fie că toată viaţa pământească a noastră, nu-i decât o agonie pe cruce. Suferinţa – mai ales cea inevitabilă – poate fi întoarsă în favorul nostru, când o acceptăm. Cu asta se face dintr-o dată uşoară. Dacă suntem aşa de slabi în faţa suferinţei, aceasta dovedeşte cât de slabi creştini suntem.

Creştinismul nu înlătură suferinţa, ci schimbă punctul de vedere asupra ei. Suferinţa e singura condiţie de purificare a sufletului. De aceea Iisus n-a înlăturat toate suferinţele întâlnite, ci a corectat, prin pilda proprie, modul de a le primi. Iisus n-a fugit de suferinţă, cum fugim noi… Deci nu putem cere să-Şi schimbe învăţătura, fiindcă noi suntem prea slabi. Printre ideile greşite, sunt bănuielile, prejudecăţile, care distrug.

Din caietul maicii Timoteia de la Prislop.

Sursa: P.S. Daniil Stoenescu, Ieromonah Arsenie Boca, Părintele Arsenie – Omul îmbrăcat în haină de in şi îngerul cu cădelniţă de aur, Editura Charisma, Sinaia, 2009, ed. a II-a.


Articole Asemănătoare
4743

„Dacă diavolul te-o pus să mă tulburi, să mori!”

Părintele Arsenie mergea la mănăstire la Vladimireşti şi mărturisea maicile, acolo. Şi îmi spuneau maicile din Gura Râului cum le mai predica! După ce făceau vecernia, le mai vorbea celor care erau acolo. Şi, dacă era ceva de spus să audă şi maicile, le lăsa în biserică, iar dacă nu, le trimitea afară. Şi-mi ziceau […]

Articole postate de același autor
290

Sfințirea pietrei de temelie a noii biserici din satul Frasin, raionul Dondușeni

În după-amiaza zilei de duminică, 14 mai 2017, Prea Sfinţitul Nicodim, Episcop de Edineţ şi Briceni, a oficiat slujba de sfinţire a locului și a pus piatra de temelie pentru construirea unei noi biserici cu hramul „Sfîntul Mucenic, Multpătimitorul Împărat Nicolae şi familia sa de martiri” în satul Frasin, raionul Dondușeni. Lucrările de construcţie sunt […]