Spre liniște și pace să tindă fiecare dintre noi, căci în acestea Domnul își face loc în viața noastră

886

Lumea de astăzi este adesea agitată. Oamenii se avântă spre multe și mărunte, dar nu sunt capabili să dobândească ceea ce Părinții numesc adevărata odihnă.

Numai un suflet liniștit este în stare să judece adecvat, să ia decizii corecte, să depășească stările de criză fără consecințe nefaste, poate ierta, iubi.

Cred că e potrivită zicala: „Unde e pace și lui Dumnezeu îi place”.

Chiar dacă, în timpul rugăciunii, acasă sau mai cu seamă în biserică, nu pătrund cu mintea prea multe, cei mai mulți dintre credincioși mărturisesc că simt o liniște, un confort, o mireasmă duhovnicească.

Să râvnim această liniște, care, disecată, presupune lipsă de zbucium, de frământări, tihnă, senitătate etc.

De multe ori mă gândesc cât de strânsă este legătura între ceea ce numim noi liniște, pace și odihnă. În Biserică aceste noțiuni au înțelesuri mult mai profunde și din care nu doar putem gusta, ci chiar le putem trăi, devenind caracteristici ale vieții noastre cotidiene.

Cât de bine ar fi dacă am asculta îndemnul apostolului, care zice: „Râvniţi ca să trăiţi în linişte, să faceţi fiecare cele ale sale şi să lucraţi cu mâinile voastre precum v-am dat poruncă” (I Tesaloniceni 4, 11).

Dobândirea păcii nu este posibilă decât în Domnul și pentru Domnul. „Pentru Tine ne-ai creat, Doamne, și inima noastră nu-și găsește pacea până când nu se odihnește în tine.”, zice Fericitul Augustin, iar Evanghelia spune: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.” (Ioan 14, 27).

Spre liniște și pace să tindă fiecare dintre noi, căci în acestea Domnul își face loc în viața noastră.

Orice slujbă începe astfel: „Cu pace Domnului să ne rugăm…”.

Fie ca prin aceste stări de liniște, de pace… să ajungem la o rugăciune cu osârdie, să-l simțim pe Dumnezeu aproape și prin El pe aproapele.

Preot Octavian Moșin


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
2006

Dacă m-a ocărât cineva, nu trebuie să mă răzbun…

Foarte mult ajută, când te-ai pune la rugăciune, să nu ai nimic cu nimeni. Şi a trece cu vederea neajunsurile altora. Adică, neajunsurile care nu vatămă pe alţii. Ştii? Dacă cineva m-a ocărât, ştii, cam de acestea. Dacă m-a ocărât cineva, nu trebuie să mă răzbun. Să mă rog pentru el, ca Bunul Dumnezeu să-l […]

Articole postate de același autor
682

De ce ascundem păcatele?

Ascundem pentru a părea buni în ochii celor din jur. Nu toți sunt gata să spună chiar la spovedanie tot ce au făcut, invocând motivul că preotul se va dezamăgi, își va schimba părerea despre ei, altora pur și simplu le este rușine… Le explic că poate unii din jur îi vor condamna, desconsidera… însă […]