Smerenie

2624

Să nu îi zici trecutului „trecut”,
Ci să-l numești „frumoasă amintire”,
Șfârșit cu gust amar de început
Un val ce legăna a ta iubire.

Să nu le spui greșelilor „păcat”,
Ci le consideră o „lecție trăită”
Din care suspinând ai învățat
Să poți alege calea potrivită.

Să nu alungi singurătatea ca pe-un „chin”
Când ți-e privirea-n zare răstignită,
Ci crede, e „popasul cel divin”
Când poți vorbi cu inima-mpietrită!

Să nu te plângi de lacrimi, nu-s „poveri”
Ci gustă-le „aghiasma cea de leac”
Ce-ți spală sângerândele căderi
Lăsându-ți sufletul ca lacrima curat.

Să nu răspunzi dușmanului cu „rău”
Când te lovește-n inimă cu ură!
Compătimește-l ca pe-un „fariseu”,
Nefericit fără credință și măsură...

Să nu blestemi ispitele ce vin,
Numește-le „frumoasă încercare”
Prin care șlefuindu-te devii
O piatră rară și strălucitoare!

Să nu râvnești la ceea ce-i străin
Și nu cârti de ai, de n-ai, de dai!
Căci gol goluț pe lume ai venit
Și nu pe bani obții un loc în Rai!

Să nu te miri când te vor părăsi
Și ți-or călca iubirea în picioare!
E calea lor prin care vor pieri
Căci dragostea e unica scăpare!

Să nu ai frică când s-or năpusti
Cu limbi de foc și arme peste tine!
De-l ai pe Dumnezeu, vei birui
Cu-n singur pai vei fi la înălțime!

Să nu mai spui că crucea-ți este grea
Când te trezește-un soare dimineața!
Că trece până tu vei cugeta
Minunea cea mai mare- însăși viața...

Autor Diana Sava Daranuța


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole postate de același autor
1399

Să sporim în sfinţenie!

Sfântul să se sfinţească şi mai mult. Deviza noastră a tuturor, şi a duhovnicilor, şi a monahilor, şi a mirenilor, aceasta trebuie să fie: să sporim în sfinţenie. Să nu stagnăm. Capitalul cel mai mare, cel mai bun, cel mai important, cel mai puternic pentru drumul nostru este sfinţenia! Sfânt este Dumnezeu şi întru sfinţi se odihneşte. Omul sfânt nu oboseşte pe […]