Smerenia nu se practică doar la mănăstire

2535

La orele de vârf, obosit după muncă, toți semenii din autobuz îți par neprietenoși. Privește-i ca pe frații tă și poate se mai schimbă atmosfera. Măcar în inima ta.

Deși unii se înghesuie, alții ascultă muzica tare, ca pentru toți, alții îngreunează coborârea, cu toții sunt apăsați de griji sau patimi, cu toții cerșesc parcă îngăduință și blândețe, înțelegere și răbdare. Iar tu le ai din plin, căci te hrănești din Izvorul lor. Nu uita: smerenia nu se practică doar la schit sau în mănăstire, ci și în stația de metrou sau la coadă la bilete.

Ți-a tăiat calea când aveai deja verde, sau a frânat brusc fără motiv, sau te-a claxonat obraznic. Poți rămâne cu ale tale, poți continua grijile curente, fără să răspunzi provocărilor din jur. Ia-o ca pe un antrenament al nervilor, al răbdării.

Nu e ușor să treci prin oraș, mai ales prin cele aglomerate, și să-ți păstrezi inima senină. Cum se zice, să rămâi calm. Unii spun chiar că ai fi nesimțit. Dar mai bine calm și luat în râs decât bătut și tăiat pentru un loc de parcare.

Pe toți ne apasă aglomerația, dar cu mult mai mult ne îngreunează confuzia minții pe care ne-o provoacă. Confuzia vine din neatenție. Sau dintr-o atenție îndreptată doar în afară. Fii cu grijă să nu treci pe roșu, să nu pierzi metroul, dar nu uita grija de inima ta.

Nu răspunzi la înjurătura unui șofer nervos, dar nu poți lăsa lucrurile oricum atunci când copilul sau soția îți sunt jigniți sau amenințați. Poți, chiar trebuie atunci să rostești senin adevărul, să răspunzi celui ce minte, celui ce nedreptățește. Dar atenție! Nu pentru a răzbuna, nu pentru a arăta puterea sau deșteptăciunea proprie, ci din dragoste pentru adevăr, pentru cei apropiați și – de ce nu? – și pentru lămurirea celui greșit.

De multe ori e bine să taci, pentru că cel care acuză sau jignește nu așteaptă și nu are nevoie de răspuns, el având nevoie să-și exprime furia și slăbiciunea proprie. Te smerești dacă nu răspunzi, pentru porunca primită, pentru grija de a păstra pacea și pentru a da mărturie de viața care este în inima ta.

Alteori, tocmai pentru aceleași motive trebuie să răspunzi. Dar, să recunoaștem, cazurile acestea sunt mult mai rare.

Din Cum poți fi smerit – Sfaturi practice pentru vremurile de azi, Editura de Suflet, 2011, p. 105-107


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
1758

Cum putem să ne dăm seama că avem chemare spre călugărie?

Dacă nu-ţi dai seama acum, n-ai să-ţi dai seama niciodată! La Judecată, acolo ne dăm seama dacă am răspuns sau nu chemării pe care am avut-o şi anume aceea de a deveni ca Dumnezeu. Aceasta este chemarea omului: Să devină sfânt, ca Dumnezeu. Că dacă privim aşa, spre căsătorie sau spre călugărie, putem deveni idolatri. […]

Articole postate de același autor
901

Nu te grăbi să crești!

Nu te grabi să cresti! Adultții sunt mai triști decât copiii. Nu mai văd la fel de bine, de aceea pierd multe lucruri frumoase, un răsarit de soare, o picatură de rouă, o buburuză… Trec zi de zi pe langa ele dar nu le văd. Nu mai aud la fel de bine așa că nu […]