Sinceritatea rugăciunii copiilor

1060

Într-o zi, un preot aude o voce în biserică, dar cuvintele erau neinteligibile. Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, el găseşte un copil care spunea ceva, şi îşi dă seama că nu-i înţelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul. Atunci preotul l-a întrebat:

– De ce tot repeţi literele?

– Păi, aşa îmi fac eu rugăciunea, răspunde copilul.

– Cum aşa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.

– Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii şi atunci îi dau lui Dumnezeu literele, că ştie El să le pună în ordinea care trebuie…


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
1997

Maică, a venit Hristos la mine şi nu am ce să-i dau milostenie!

Într-o zi, l-au întrebat câţiva credincioşi: – Părinte Vichentie, oare este păcat a mânca de dulce în zile de post? – Ascultaţi, fraţilor. Tot ce dezmiardă trupul este păcat. Când Biserica ne opreşte să mâncăm de dulce, suntem datori să postim. Eu nu vă pot dezlega să mâncaţi. Iar când Biserica dezleagă la toate, eu […]

Articole postate de același autor
494

Firea femeii nu se află în starea ei fireasca atunci când e lipsită de iubire

În căsătorie iubirea se impune şi pentru încă un motiv, să zicem mai bine datorită unei anumite particularităţi. Este vorba de firea femeii, care este creaţia şi rodul iubirii (ea a fost creată din coasta lui Adam, care se afla în partea de lângă inimi) şi, prin urmare, nu se află în starea ei fireasca […]