Sinceritatea rugăciunii copiilor

1417

Într-o zi, un preot aude o voce în biserică, dar cuvintele erau neinteligibile. Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, el găseşte un copil care spunea ceva, şi îşi dă seama că nu-i înţelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul. Atunci preotul l-a întrebat:

– De ce tot repeţi literele?

– Păi, aşa îmi fac eu rugăciunea, răspunde copilul.

– Cum aşa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.

– Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii şi atunci îi dau lui Dumnezeu literele, că ştie El să le pună în ordinea care trebuie…


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
5380

Vai mie dacă nu iubesc…

Asemenea lui Simon Kirineanul trebuie să fim întotdeauna gata să alergăm în ajutorul aproapelui. Dacă ceri de la cineva ocupat un serviciu, ți-l va face. Dar nu ți-l va face niciodată leneșul. Vai mie dacă nu iubesc… De trei lucruri este nevoie. Primul, credința. Al doilea, credința. Al treilea, credința. Ce ușor se ține postul […]

Articole postate de același autor