Schimbarea radicală a vieții

1242

Cum poate avea loc o schimbare radicală în viața religioasă/ Protopop Serge Tchetverikov

Vine o vreme  când în viața noastră creștină se produce o schimbare radicală. Drumul pe care am apucat să mergem în trecut a făcut să ne pomenim în impas.  Simțim în interiorul nostru o durere apăsătoare, însă tinerii încă n-ar putea probabil să înțeleagă că cauza acestei dureri este PĂCATUL.  Trebuie să avem dorința de a găsi sensul adevărat și nobil al vieții, fără de care nu putem duce decât un trai amărât, plictisitor, absurd și fără viitor.

În aceste timpuri nefaste când viața tinerilor a ajuns la un punct de cotitură, dintr-o dată, într-un mod uluitor, în sufletul lor apare o lumină, un sentiment de bucurie și curăție, o speranță care îi face să descopere că viața nu-i lipsită de sens.

De unde vine această credință că viața nu este lipsită de sens? Ce este viața?

Dintotdeauna, tânărul asocia lumea cu un mecanism ( viața este un agregat de atomi și energii, mișcarea și interacțiunea lor constantă; viața este un ansamblu de evenimente organizate, totalitatea cărora alcătuiește imaginea completă a existenței cosmice, terestre și umane).

Dintr-o dată, în acest imens mecansim, fără suflet, fără limite, inima tânărului începe să simtă prezența a ceva VIU, MARE, ÎNȚELEPT și FRUMOS. Începe să simtă prezența Lui DUMNEZEU!

De unde vine acest sentiment ?

Există multe circumstanțe în acest sens, de exemplu credința spulberată a unui adolescent, pentru care fapt nici măcar nu-i vinovat,  îl face să conștientizeze în sine sa că este supus păcatului. În acest mod adolescentul își pierde încrederea în sine, și atunci, se naște suferința spre a creea o virtute mult mai puternică.

Sufletul ajunge la o răscruce de drumuri, găsindu-se într-o stare de neliniște. Influențele și plăcerile lumii de altădată și-au pierdut puterea asupra lui. Dar încă nu s-au determinat acele forțe noi în interiorul său. În asemenea momente, orice nenorocire, indiferent de cauza ei, poate să influențeze soarta unui tânăr pentru totdeauna.

Bucuria experiențelor religioase din timpul copilăriei trăite inconștient cu toată inima, sunetul clopotelor auzite de la Biserică pe neprins de veste, o cărțulie religioasă răsfoită la întâmplare, o întâlnire sau un dialog cu un creștin adevărat, o vizită la mânăstire sau frumusețea misterioasă a naturii și mulți alți factori pot vindeca ușor sufletul supus greșelii. Astfel, credința copilăriei de mult uitate reînvie și arde în suflet ca o strălucire blândă. Viața capătă sens și așa apare dorința de trăi, de a lucra în slava Celui care creat universul. Iar părerile materialiste de altă dată despre această lume se dovedesc a fi lipsite de importanță, când pe de altă parte noua concepție creștină despre lume vine să mângâie sufletul deznădăjduit dând sens vieții.

Amintindu-mi adesea de tinerețea mea, pot să confirm că tocmai pe această cale -  calea unei drame interioare trăită de ani buni – revenim la acel stil de viață creștin, revenim la idealul nostru. Sentimentul creștin care învie în suflet ne demostrează că viața este un dar uluitor de frumos. Așadar, tânărul suflet începe să realizeze cât de minunat și măreț este universul, râvnind credința în sensul și scopul nobil al vieții, iar inima deschizându-se tot mai mult spre a cunoaște învățătura Sfintei Scripturi. Chiar dacă unele opinii eretice mai persistă încă, se simte enorm dorința de a merge la Biserică, de a asista la Sfintele Slujbe, de a se mărturisi și de a participa la Sfânta Împărtășanie. Dacă tânărul suflet s-a învrednicit de aceste lucruri în loc de haosul pe care-l trăia în trecut, atunci putem afirma cu îndrăzneală că acest suflet este salvat. Aici începe o nouă perioadă a vieții spirituale, când o persoană trecând prin ispite și provocări își construiește viața punând drept fundament Credința.

Sursa: http://religion-orthodoxe.eu

traducere Victoria Botnari


Articole Asemănătoare
236

Chemarea lui Dumnezeu la credinţa creştină a unui musulman

Aest musulman s‑a născut în 1926 într‑o in­sulă a arhipelagului Dodecanez. Toată copilă­ria şi‑a petre­cut‑o jucându‑se cu copiii creştinilor, deşi el era musulman. În ajunul sărbătorilor creştine mer­gea să colinde împreună cu copiii satului, cântând din fluier. Casa unde stăteau era un staul. Acolo, într‑o noapte din ajunul Crăciunului, după ce s‑au întors de la […]

Articole postate de același autor


Urmăriți-ne pe Facebook!