Sărbătoarea care ne face mai smeriţi şi mai tari totodată

1685

           Biserica cu dimensiuni de catedrală din satul Copanca, raionul Căușeni abia dacă a putut să-i încapă pe toţi enoriaşii care s-au adunat în prima duminică a Posului Mare ca să se apropie şi să se contopească  cu Mântuitorul Hristos. Grăitor este faptul că în această zi nu mai puţin de 200 dintre cei adunaţi s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci.

            Până atunci Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, oficiată de părintele protoiereu mitrofor Victor Velciug, s-a transformat într-un imn de credinţă Ortodoxiei. Enoriaşii aveau să adune noi argumente pentru a se întări în convingerea că ortodoxia este religia revelată de Dumnezeu prin Însuși Fiul Său, calea adevărului și a mântuirii.

            Peste veacuri mulţi au vrut ca Ortodoxia să dispară pentru a impune o credinţă care să le convină lor dar s-a văzut că nu vor reuşi nici o dată. Nu au reuşit nici becisnicii urmaşi ai tiranului Nero, care au omorât sute de mii de creştini, nu au reuşit arienii, iconoclaştii, ateiştii, puzderiile de sectanţi şi alţi duşmani făţişi sau ascunşi ai Dreptei credinţe. Duşmanii Ortodoxiei au fost înfrânţi şi ruşinaţi, pilonii ei au stat întotdeauna nemişcaţi. Aceşti piloni sunt statornicia Adevărului, temeinicia şi puterea sfinţilor, jertfa mucenicilor, dogmele şi întreaga construcţie bisericească, Sfânta Tradiţie. Stâlp de rezistenţă este fiecare creştin. Nu în zadar Mântuitorul i-a spus apostolului: Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi biserica mea…

            Concluzia din cele afirmate de preacucernicul părinte ar fi că creştinismul este religia absolută şi nici o altă credinţă nu o poate egala.

            Pomenind numele Sfintei împărătese Teodora, cea care i-a oprit pe iconoclaşti, sărbătoarea ortodoxiei mai este numită şi sărbătoarea icoanelor. Prin extindere este şi sărbătoarea răstignirilor care în Copanca au şi rolul de coagulare a localităţii întru credinţă. Fiecare dintre răstigniri are, la fel ca biserica, hramul său. Oamenii se adună în ziua hramului la această răstignire şi îşi strâng mâna în semn de solidaritate între ei şi cu Dumnezeu.

            O asemenea sărbătoare îi face pe oameni mai smeriţi şi, totodată, mai tari în credinţă, avea să mărturisească spre final părintele Victor.

 

Vladimir Sărătilă, jurnalist

 


Articole Asemănătoare
6260

Predică la Duminica Ortodoxiei

Iubiţi frați, Mai întâi reamintim că duminica întâi a Postului Mare se numeşte Duminica Ortodoxiei. Dar ne întrebăm: celelalte nu sunt tot ale ortodoxiei? De ce tocmai aceasta din prima săptămână a primit acest nume? Pentru că în anul 842, în săptămâna întâi a Postului Mare, în capitala Imperiului Bizantin, Constantinopol, care a fost peste […]

Articole postate de același autor
6517

Parintele Arsenie Boca – viziunea din gară

Cu oamenii nu poţi face nimic. Oamenii vor ca tu să asculţi de ei, ei să te conducă, ei să-ţi spui ce trebuie să faci sau să nu faci. Ba mai mult: să faci şi pe Dumnezeu să asculte El de ei, nu ei de Dumnezeu. Discreţia de care-i rogi: “să nu ştie stânga ce […]