Să nu ne pierdem inima de copil

487

De câte ori sunt în preajma copiilor mă minunez de frumusețea, inteligența, sinceritatea lor. Dar ceea ce îi caracterizează exclusiv este neprihănirea. Asta pierdem noi, maturii, în timp, asta ne lipsește.

Copiii, chiar dacă îi mai mustri sau le aplici vreo pedeapsă, uită, te iartă..., ceea ce de multe ori celor trecuți prin ani li se pare imposibil.

Iată de ce, în preajma Zilei internaționale a copilului, m-am prins la gândul că ar fi minunat să nu ne pierdem inima de copil.

Pentru a avea copii buni, cuminți, înțelepți și cu frică de Dumnezeu, se cere mai întâi de la noi, maturii, un mare efort – să rămânem copii la suflet.

Soții au datoria să se nevoiască pentru a se înfrâna, ca să nu transmită patima trupească și copiilor lor. Un copil ai cărui părinți au multă cugetare trupească are de mic astfel de înclinații, pentru că ia cugetare trupească de la ei”, ne învață Sf. Paisie Aghioritul.

Astfel, copiii nu ajung să fie ceea ce vrem, dar ceea ce suntem și ce le sădim prin propriul exemplu.

Nu vor avea dragoste, dacă nu le vom împărtăși afecțiune, nu vor fi cumpătați, dacă nu ne vom domoli noi pornirile.

Dacă mamele ar primi copiii în numele Domnului, ce străvezii ar fi ei în chipul lui Iisus! Abia atunci şi-ar putea da seama mamele pe cine au primit prin copii. Copiii ajung în braţele lui Dumnezeu fiindcă sunt cei mai aproape de El. Modul lor de a fi e cel mai iubit de Dumnezeu. Înţelepţii Îl înţeleg pe Dumnezeu ca pe o necesitate în explicarea lumii. Copiii Îl au ca pe un Tată de pe celălalt tărâm. (…) Dumnezeu şi copiii au înrudirea pe care noi, cei mari, o pierdem. Sfinţii sunt nişte mari copii. Şi ce departe ne ţinem de ei!” (Părintele Arsenie Boca).

Să păstrăm această inocență, ea ne duce spre sfințenie. „Un copil, niciodată nu observă că e gol până e inocent. Abia după ce îşi pierde inocenţa începe să-şi pună mânuţele să-şi acopere trupul. Acesta e rezultatul păcatului. Şi-a pierdut inocenţa şi de aceea s-a produs un gol interior şi de acolo se reflectă şi în afară.” (Arhiepiscopul Iustinian Chira). De accea să ne grijim de fiecare suflet în creștere, nu cumva să-l pierdem. „Cine a câștigat copilul a câștigat societatea de mâine ... și împotriva copilului se dă o luptă extraordinară.” (Părintele Atanasie Ștefănescu).

Să râvnim o viață curată și nu vom regreta, iar copiii bine educați ne vor fi o comoară de mare preț și o aleasă binecuvântare. „Copiii evlavioși sunt cea mai mare mângâiere pentru părinții evlavioși: sunt cea mai bună împodobire a părinților vii și cel mai bun monument al părinților morți.” (Sfântul Vasile cel Mare)

 

Preot Octavian MOȘIN

 

 


Articole Asemănătoare
1537

Cea mai sfântă datorie pentru părinţi

Nu este de-ajuns pentru o mamă ca ea să aducă un copil în lume, că aceasta o face firea. Ci datoria cea mai de seamă a unei mame este creşterea, educaţia care este lăsată în seama ei. Şi ca să cunoşti că o femeie, nu atât prin naştere este cinstită ca mamă, cât mai ales […]

Articole postate de același autor
345

Binecuvântare la Bacalaureat

Au început probele pentru examenul de Bacalaureat. Cred că este cel mai însemnat examen prin care poate trece un tânăr. Acesta reprezintă un bun test pentru cât valorează tinerii noștri în materie cenușie și dacă sunt vrednici de a-și continua studiile în instituții de învățământ superior. În ultimii ani acest examene este luat mult mai […]