Să compătimeşti pe aproapele tău nefericit, fiindcă ştii tu însuţi ce înseamnă suferinţa

2400

Crucea este blestemul cel mare, este pedeapsa cea mai grozavă, cea mai înjositoare, destinată celor mai răi nelegiuiţi. Or, Dumnezeu, în mila Lui, a luat asupra Lui acest blestem şi din ea a făcut cinstea cea mai mare, căci crucea este semnul Fiului Omului; este semn de binecuvântare, armă de nebiruit împotriva diavolului. De ce el e nebiruit? Pentru că-i arma dia­volului. Diavolul zice: „Dacă nu faci cum zic eu, te voi chinui şi te voi omorî". Chinul şi moartea sunt cru­cea, pe care Dumnezeu le-a preschimbat în arma noastră de mântuire. De aceea ea este armă de nebiruit, pentru că aceasta era arma cea dintâi a celui rău. Dar Dumnezeu a sfinţit-o şi i-a dat putere asupra celui rău. Ştiţi cu toţii, sunt sigur, câtă putere are semnul cru­cii când îl faceţi asupra gândurilor rele şi asupra ispite­lor. Câteodată, nu mai este nevoie să rosteşti altceva. Aşa este şi viaţa noastră. Crucea, suferinţa şi durerea pot fi mântuirea. Mi-amintesc că un prieten iubit al meu spunea, acum vreo 25 de ani, Părintelui Sofro­nie: „La noi în mănăstire suferinţa este mântuitoare. La voi, în lume, ea este spre pagubă". Şi Părintele Sofro­nie, zâmbind, i-a răspuns: „Ce prostii spui acum? Toa­tă suferinţa poate fi mântuitoare". În ce fel? Voi răs­punde acum, revenind la asceză.

Ce este asceza? Este puterea de a transforma ceea ce este mortal, desigur numai cu rugăciunea şi cu puterea lui Dumnezeu (mă refer în special la Tainele Bisericii, mai ales la Sfânta Împărtăşanie, fără de care murim de foame duhovniceşte). Numai cu mijloacele Domnului şi ale Bisericii începem să trăim o viaţă în care smerenia devine mântuitoare. Văzând în tine suferinţa, slăbiciunea, păcatul tău, poţi să înţelegi pe păcătos, pe aproapele tău; poți să compătimeşti pe aproapele tău nefericit, fiindcă ştii tu însuţi ce înseamnă suferinţa, ce înseamnă păcatul sau slăbiciunea. De aceea şi Biserica ne învaţă nu să ne închidem şi să ne ascundem, ci să ne deschidem şi să ne spovedim. Acesta este unul din aspectele ascezei, adică acela prin care vedem ce este în noi ca să înţelegem apoi pe aproapele nostru.

Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, p. 81-82


Articole Asemănătoare
2101

Fiindcă nu am postit, am căzut din paradis; să postim, deci, ca să revenim în el

Nu ne-aţi vorbit despre reţinerea de la mâncăruri, a observat teologul. – Se subînţelege, a răspuns Ascetul, din cele zise. Ne reţinem de la anumite mâncăruri nu pentru că simţim repulsie faţă de ele, ca şi cum ar fi spurcate, ci din motive pur ascetice, astfel că nu cădem în osânda ereticilor. – Deci, a […]

Articole postate de același autor
1397

Ctitorul bisericii din Vasilcău, Ilarion CIOBANU, petrecut în veșnicie

Vineri, 6 octombrie 2017, Preasfințitul IOAN, Episcopul Sorocii, însoțit fiind de către Protoiereului Nicolae CRAVEȚ, Protopop de Soroca, Secretar al Vicariatului și paroh al bisericii „Sfânta Cuvioasa Parascheva” din comuna Vasilcău, raionul Soroca a săvârșit prohodul vrednicului bărbat al neamului, cavaler al Ordinului Republicii și ctitor al bisericii „Cuvioasa Parascheva” din Vasilcău, Ilarion CIOBANU. În […]