Reiubeşte-mă, Doamne!

1399

Ii explic fetiței mele de 6 ani si jumătate că peste câteva luni nu se va mai putea împărtăşi duminica la Liturghie.

- De ce?

- Pentru ca de la 7 ani, esti fetiță mare şi trebuie să ne mărturisem greşelile noastre părintelui duhovnic şi abia apoi sã ne împărtăşim.

- Aha...mami dar noi când greşim Dumnezeu tot ne mai iubeşte?

Bineinţeles, dar ştii...cand eşti supărat pe cineva nu.l mai poţi iubi cu brațele deschise...cu toată inima...

- Da, sau cu fața zambind...

- Exact, cand esti suparat pe un om, il iubesti dar aşa...mai cu reţinere...faci o faţă mai supărată cum fac eu cand te prind seara la borcanul cu dulceață...

Râde vinovat şi mă ìntreabă iar:

-Dar dupã ce ne spovedim, Dumnezeu ne iubeşte iar?

- Bineînţeles, cu toată inima, nu ne simpatizează...ne iubeşte!

- Ştii, mami, cand o sa merg duminică la biserică, nu o să mai spun " Doamne miluieşte- mă!

-Dar cum o să spui?

- Doamne, re-iubeşte- mă...cu faţa zambind...

O iau în brațe fericită, in timp ce mă gandesc: Oare de ce n-oi fi făcut eu vreo 10 copii, să sorb din gura lor cuvintele Tale, înţelepte, Doamne!

" Reiubeşte-mă, Doamne, ca întăia oară! Şi cu faţa zâmbind!

Lenuța Neacsu


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
1420

Ochiul celuilalt a devenit măsura vieţii mele

Frumuseţea nu se cumpără, nu se negociază: pur şi simplu o ai sau nu. Orice încercare de a o imita începe să semene cu o simplă caricatură pe care o aduci propriului tău chip. A-ţi modifica chipul începe să semene cu acel bal mascat la care îţi pui o mască de circumstanţă, cu care ieşi […]