Preotul Petru Duminică – arestat și schingiuit până la moarte

95

Preotul Petru Duminică s-a născut în anul 1883 în familia lui Dumitru Duminică, român din Odesa. Avea studiile Seminarului Teologic din Odesa, pe care le-a absolvit în anul 1904. O perioadă scurtă de timp a slujit in caltate de cântăreț bisericesc, apoi a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Sf. Vasile cel Mare” din localitatea Adrianovka, jud. Tiraspol. Devine profesor și conducător al școlii parohiale, preda religia și la școala elementară din localitate. În anul 1911, era slujitor la Catedrala “Sf. Nicolae” din Ovidiopol, jud. Odesa, apoi a slujit la Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului” din aceeiași localitate.

În timpul Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de preot militar. Pentru merite în activitatea sa de confesor militar a fost decorat cu “Crucea de aur cu panglică” și ordinal “Sf. Ana cu spadă și fundă”. În anul 1916 a fost ridicat la treapta de protoiereu.

În anul 1918, când funcția de preot militar a fost anulată, părintele Petru Duminică a fost numit de către autoritățile bisercești, paroh la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din localitatea Liubașevka, regiunea Odesa. Potrivit relatărilor fiului preotului Petru, Andrei Duminică, în anul 1919, în localitatea Liubașevka a avut loc un incident. În stația de cale ferată a localității staționa un eșalon al armatei gardiștilor albi. Pe neașteptate, din partea unor personae necunoscute a fost deschis focul asupra garniturii. Gardiștii fiind înfuriați au decis să se răzbune prin declanșarea unui pogrom asupra populației evreiești din localitate. Familii întregi de evrei erau jefuiți și omorâți. Pentru a salva populația evreiască, rabinul din Liubașevka se adresează părintelui Petru Duminică ca să intervină pe lângă superiorii gardiștilor albi pentru a opri actele de vandalism. Părintele Petru, prezentând superiorilor actele sale care confirmau participarea sa la război cât și brevetele decorațiilor, a rugat să fie oprit pogromul, garantând loialitate din partea populației evreiești. Astfel, prin mijlocirea preotului au fost salvați mulți oameni de la moarte.

Anul 1931 a fost fatal pentru mulți preoți din Odesa. Zeci de preoți, slujitori la bisericile din oraș au fost arestați și judecați de către troika GPU, fiind învinuiți de “organizarea unei grupări contrarevoluționare clericale cu scopul de a răsturna puterea sovietică”. N-au scăpat de arestări nici preoții din regiune, printre care și părintele Petru Duminică, confrate de temniță cu alt preot, Teodor Florea, cel care a gustat din plin paharul suferințelor.

Potrivit mărturiilor preotului Teodor Florea, în drum spre locul deportării, trenul se opera foarte rar. Ajunși în gara orașului Sverdlovsk, arestații, printe care erau și mulți preoți, au fost coborâți din tren și duși la baie. În timpul cât ei se spălau, gardienii le-au ordonat să iasă afară pentru apel, era luna februarie 1932 și un ger de minus 40 de grade. Din cauza gerului, mulți dintre arestați au murit de pneumonie în spitalul închisorii. Cei rămași în viață erau într-o stare destul de critică. Într-o zi, au fost vizitați de către șeful gardienilor întrebându-i dacă au careva pretenții. Preotul Petru Duminică i-a povestit atunci despre expunerea deținuților la îngheț, șeful gardienilor le-a poruncit subalternilor să verifice cazul. Gardienii, l-au înșfăcat pe părintele forțându-l să scrie o declarație în care să arate că tortura deținuților cu expunerea la îngheț nu corespunde adevărului. Refuzând categoric să scrie o asemenea declarație, părintele Petru Duminică a fost lovit crunt cu patul armelor murind în astfel de chinuri. Trupul neînsuflețit al părintelui a fost îngropat într-un șanț din apropiere.

Decesul preotului Petru Duminică este confirmat și de documentele de arhivă: exilat în regiunea Sverdlovsk și decedat în luna februarie 1932

                                   Protoiereu Ioan Lisnic


Articole Asemănătoare
184

Egumenul Serafim Dabija – judecat pentru propagandă antisovietică

Egumenul Serafim, cu numele de mirean Ilie Dabija s-a născut la 28 iulie 1915 într-o familie de țărani din satul Bișcotari (în prezent Codreni), jud. Tighina. Ajuns la maturitate, în 1934 intră în ascultare la Mănăstirea Suruceni. În anul 1941 a fost tuns în monahism și peste câteva luni a fost hirotonit în treapta de […]

Articole postate de același autor