Preotul Ioan Ciocoi – arestat în repetate rânduri pentru “activitate antisovietică”

293

Supus represiunilor:

  1. Arestat la 5 februarie 1918 pentru refuzul său de a oficia un parastas pentru gardiștii roșii decedați.
  2. Arestat de către agenții GPU din Petrograd la 2 martie 1920, fiind acuzat de activitate antisovietică și condamnat la 6 luni de muncă forțată în detenție.

III.Arestat  la 29 iunie 1922, fiind socotit “membru al unei frății ilegale” și acuzat de activitate antisovietică.

  1. Arestat la 2 februarie 1924, acuzat de activitate antisovietică cu tentă religioasă fiind socotit “membru al unei frății ilegale” și judecat la 2 ani privațiune de libertate.
  2. Deportat în anul 1933, autoritățile sovietice îi interzic de a locui în Leningrad.

Preotul Ioan Ciocoi s-a născut la 3 iunie 1878 în localitatea Ursoaia, jud. Bender (Tighina). Tatăl său, Ioan Ciocoi, era cântăreț la biserica din Ursoaia. A învățat întâi la școala parohială din satul natal, apoi la Școala spirituală și Seminarul Teologic din Chișinău pe care l-a absolvit în anul 1901. Timp de 3 ani a învățat și la Universitatea din Sankt Peterburg, fiind hirotonit preot în anul 1909  pe seama paraclisului unui azil din capitala Rusiei, apoi la 23 martie 1911 a fost transferat la biserica Spitalului “Sf. Ap. Petru și Pavel” din același oraș. La 2 august 1909, în familia preotului se naște fiica Tatiana, viitoarea actriță emerită din Rusia (1993).

După revoluția bolșevică, la 5 februarie 1918, părintele Ioan a fost arestat. Motivul arestării preotului a servit refuzul său de a oficia un parastas pentru gardiștii roșii decedați. Membrii Comitetului Deputaților Sovietului Muncitorilor și Soldaților din Petrograd i-au cerut socoteală preotului, la care părintele Ciocoi le-a răspuns că Comitetul nu este în drept de a aduce acuzații asupra cazurilor de credință, cum că prin aceasta se încalcă legea privind libertatea conștiinței și decretul privind separarea Bisericii de stat. Părintele a refuzat categoric  să semneze protocolul alcătuit de președintele comisiei de anchetă. Pe de altă parte, pe paginile Buletinului eparhiei de Petrograd se scriea că refuzul preotului Ciocoi de a oficia un parastas pentru soldații bolșevici nu corespundea realității și că parastasul de obște în acele zile se săvârșea zilnic, atât seara, cât și dimineața. Părintele a mai fost arestat de către agenții GPU din Petrograd la 2 martie 1920, fiind acuzat de activitate antisovietică și condamnat la 6 luni de muncă forțată în detenție. A fost eliberat la 11 mai 1920, conform Decretului Comitetului Executiv Central al RSSFR privind amnistierea, dosarul de anchetă fiind plasat si transmis în arhivă.

În perioada anilor 1920-1924, părintele Ioan Ciocoi a fost slujitor la Catedrala „Înălțarea Domnului” din Leningrad (Petrograd). Aici părintele a organizat și a condus Frăția „Înălțarea Domnului” în cadrul căreia activa si un grup de „râvnitori”, aleși din rândul enoriașilor. Activitatea Frăției se împărțea în mai multe secții, printre care cea misionară, de binefacere și ajutorarea celor nevoiași, “uniunea copiilor”, cercul tineretului ș.a. Se organizau conferințe pe teme de cateheză care se desfășurau până seara târziu. Toate aceste măsuri se petreceau în biserică, deoarece casa parohială fusese naționalizată de către autoritățile bolșevice. Pentru merite în activitatea sa pastorală, părintele Ioan a fost ridicat la treapta de protoiereu.

La 29 iunie 1922, părintele a fost arestat fiind socotit “membru al unei frății ilegale” și acuzat de activitate antisovietică, însă la scurt timp a fost eliberat cu interdicția domiciliului forțat. La 14 septembrie 1922, în cadrul ședinței de judecată dosarul penal a fost anulat. La începutul lunii februarie 1924, părintele a fost arestat din nou. Acuzațiile erau aceleași ca și în anul 1922, activitate antisovietică cu tentă religioasă și socotit “membru al unei frății ilegale”. La scurt timp după arestare a fost eliberat pe cauțiune, însă arestat la sărbătoarea Acoperemântul Maicii Domnului (1/14 octombrie) și judecat la 2 ani privațiune de libertate. Perioada detenției a petrecut-o în lagărul de muncă forțată Solovki, reg. Arhanghelsk. După eliberarea din detenție, părintele Ioan a slujit în calitate de cântăreț la câteva biserici din Leningrad, a cântat în corul Conservatorului, o perioadă de timp a fost nevoit să lucreze și în calitate de muncitor la o uzină. În anul 1933, autoritățile sovietice îi interzic părintelui de a locui în Leningrad.

În anul 1946, părintele Ioan Ciocoi se reîntoarce în orașul Leningrad, fiind numit de către autoritățile eparhiale, slujitor la Catedrala “Schimbarea la Față a Domnului”. O perioadă scurtă de timp a slujit și la Catedrala “Sf. Vladimir”, apoi, la 7 iulie 1958 a fost numit paroh al bisericii Cimitirului “Smolensk” din Leningrad. La această biserică părintele a slujit până la 1 decembrie, apoi eliberat din funcție pentru că “ nu s-a isprăvit cu obiectivul încredințat de reconciliere în parohie”. Între anii 1958-1960 părintele Ioan a mai slujit la biserica Cimitirului “Sf. Serafim”, apoi a fost scos de la evidența preoților slujitori și pensionat.

Părintele Ioan își încheie drumul vieții pământești la vârsta de 87 de ani împliniți, la 25 iunie 1962, fiind înmormântat în Cimitirul „Șuvalovsk” din Sankt Peterburg. Recent, la 7 mai 2018, din inițiativa parohului Catedralei “Sf. Vladimir” din Sankt Peterburg, în Cimitirul “Levașovo” din acest oraș a fost sfințită și inaugurată o cruce comemorativă pentru clericii și enoriașii parohiei “Sf. Vladimir”, supuși represiunilor în perioada de prigoană a credinței. În lista celor 88 de clerici și enoriași este înscris și preotul Ioan Ciocoi.

                                    Protoiereu Ioan Lisnic

Mormântul preotului Ioan Ciocoi, Cimitirul „Șuvalovsk” din Sankt Peterburg
Cruce comemorativă pentru clericii și enoriașii Catedralei “Sf. Vladimir”
din Sankt-Peterburg, supuși represiunilor în perioada de prigoană a credinței

 


Articole postate de același autor
908

Arhimandriții Macarie și Varlaam Chiriță în închisorile comuniste

Arhimandritul Macarie, cu numele de mirean Misail era tatăl arhimandritului Varlaam Chiriță. A fost condamnat în anul 1944 la 10 ani de muncă forțată într-un lagăr din Siberia. Se întoarce din detenție în anul 1954. Fiul său, arhimandritul Varlaam a fost și el judecat, fiind învinuit de activitate antisovietică. Judecata l-a condamnat la 8 ani […]