Preotul care slujea în lumina dumnezeiască

24802

Un epsicop, călătorind prin eparhia lui, a ajuns sâmbătă seara într-un sat. era prima dată când trecea pe acolo. primarul satului l-a omenit şi la puţin timp, episcopul a cerut să-l vadă pe preot.

– Este la câmp, încă nu s-a întors, i-au spus.

După un timp, s-a arătat şi preotul, îmbrăcat în haine de muncă, nu prea frumoase la înfăţişare. Episcopul n-a fost mulţumit, căci ţinea mult ca preoţii să fie mai îngrijiţi.

A doua zi era duminică şi preotul s-a pregătit pentru Sfanta Liturghie. Episcopul care asista, l-a urmărit l-a început din scaunul arhieresc, apoi din Sfântul Altar. Cu siguranţă, trebuia să găsească ceva greşeli la acel preot ţărănoi. Lucru minunat însă: din momentul în care a rostit „Binecuvântată este Împărăţia”, şi până la sfârşit, pe preot l-a acoperit o lumină cerească, care-l încălzea şi-l lumina în întregime, fără să-l ardă!

După ce a împărţit anafura creştinilor satului, preotul a intrat în Sfantul Altar. Episcopul s-a apropiat de el, a căzut în genunchi şi i-a cerut iertare pentru că-l judecase şi l-a rugat să-l binecuvânteze.

Preotul acela simplu, a rămas uluit şi i-a zis:

– Cum este cu putinţă ca cel mai mare să fie binecuvântat de cel mai mic? Binecuvântează-mă, tu, Stăpâne!

-Nu pot să binecuvântez pe cel care, atunci când slujeşte stă întru lumina dumnezeiască necreată. Cel mai slab se binecuvântează de cel mai tare, i-a răspuns episcopul.

Atunci preotul l-a întrebat:

– Există, oare, Preasfinţite, episcop sau preot care slujeşte Sfânta Liturghie şi să nu fie înconjurat de lumina cerească?

Aceasta era mirarea acelui părinte simplu! Ce să răspundă epsicopul acelui preot care privea într-un mod firesc lucrurile mai presus de fire?!

De aceea, s-a minunat de curăţia, smerenia şi sfinţenia acelui preot de sat şi a pleact de acolo folosit şi mai învăţat.

Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina 2005, p.89-90

 

Articole Asemănătoare
Articole postate de același autor
823

Este posibil să întâlnim și să nu recunoaștem sufletul pereche?

Adesea se întâmplă ca oamenii care nu sunt urâţi la chip sau care nu au probleme grave de sănătate să rămână singuri. Sunt oare ei de vină că au respins pe cineva, că nu au văzut persoanele trimise lor sau că voia Domnului a fost astfel, spre binele lor? Se întâmplă ca omul să nu […]