Preoți basarabeni în temnițele comuniste – frații preoți Gheorghe și Boris Babcenco

163

Frații preoți Gheorghe și Boris Babcenco, originari din satul Izbiște, jud. Orhei, au fost persecutați de către autoritățile regimului comunist în timpul prigoanei împotriva credinței. Părintele Gheorghe Babcenco, preot într-o parohie din regiunea Reazan, fosta RSSF Rusă a fost judecat de către troica NKVD și condamnat la moarte prin împușcare. Fratele său, părintele Boris Babcenco – Răduleanu, aflat în România, a fost judecat și condamnat la ani grei de temniță.

Tatăl preoților Gheorghe și Boris, preotul Grigore Babcenco, s-a născut în anul 1866[1] în familia diaconului cântăreț Cosma Babcenco din satul Glavan, jud. Akerman. Timp de 33 de ani a fost cântăreț la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din satul Izbiște, jud. Orhei, fiind numit în această funcție la 8 aprilie 1885[2]. În anul 1892 a primit binecuvântare de a purta stihar, iar la 27 octombrie 1910 a fost hirotonit în treapta de diacon[3], slujind în funcția de cântăreț până în anul 1918.

Împreună cu soția sa, Ana, au avut 12 copii[4]. Patru dintre fiii lor au fost slujitori ai Bisericii: preoții Gheorghe și Boris, diaconul Constantin, născut la 8 aprilie 1887[5] -cântăreț la Biserica “Sf. Nicolae” din Chișinău[6] și Ioan, născut la 9 aprilie 1889[7] - cântăreț la Biserica “Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din Pânzăreni, jud. Bălți[8].

În anul 1918, părintele diacon Grigore Babcenco a fost hirotonit în treapta de preot[9] pe seama Bisericii “Sf. Arh. Mihail” din Mihuleni, jud. Orhei. La 15 septembrie 1921 a fost transferat la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din localitatea Trifești, același județ[10]. Trece la Domnul la 3 iunie 1923[11].

Preotul Gheorghe Babcenco s-a născut la 24 aprilie 1898, fiind al 7-lea copil din familia lui Grigore și Ana Babcenco. Tatăl său era cântăreț la biserica din satul Izbiște, jud. Orhei. A fost botezat la 14 mai în Biserica “Sf. Arh. Mihail” din satul Izbiște, jud. Orhei de către preotul Andrei Madan, nași de botez fiind proprietarul din Chișinău, Ioan Starânschi, care locuia în acea perioadă în s. Izbiște, fiica lui Vasile Marcoci, Maria și soția decedatului învățător Ierotei Iacovenco, Elisaveta[12].

A urmat studiile la școala parohială din localitate și în perioada anilor 1909-1913 a învățat la Școala spirituală din Chișinău[13].

După absolvirea Seminarului Teologic a fost hirotonit preot. A fost paroh al Bisericii “Întâmpinarea Domnului” din localitatea Tioploe, r-nul Voskresensk, regiunea Reazan, fosta RSSF Rusă[14].

La 29 decembrie 1937, părintele Gheorghe Babcenco a fost arestat, fiind învinuit de “agitație contrarevoluționară”. A fost judecat de către troika NKVD din regiunea Moscova, fiind condamnat la pedeapsa capitală prin împușcare[15]. Sentința de judecată a fost executată pe poligonul Butovski, aflat lângă orășelul Butovo, regiunea Moscova, la 17 februarie 1938[16].

În timpul represiunilor staliniste pe poligonul de lângă or. Butovo au fost executați zeci de mii de condamnați. Numai în perioada august 1937 – octombrie 1938 au fost împușcați și înhumați în tranșeie săpate cu ajutorul excavatoarelor – 20 765 oameni. Pe poligonul Butovski au fost martirizați și peste 700 de preoți[17].

La 21 iulie 1989, părintele Gheorghe Babcenco a fost reabilitat de către Procuratura regiunii Moscova[18].

Preotul Boris Babcenco – Răduleanu s-a născut la 2 octombrie 1905, fiind al 11-lea copil din familia lui Grigore și Ana Babcenco. Tatăl său era cântăreț la biserica din satul Izbiște, jud. Orhei. A fost botezat la 20 octombrie în Biserica “Sf. Arh. Mihail” din satul Izbiște, jud. Orhei de către preotul Antonie Gemăneanu, nași de botez fiind fiica proprietarului din Chișinău, Ioan Starânschi, Vera și felcerul Dimitrie Duca[19].

A urmat studiile școlii primare la Mănăstirea Curchi, Seminarul Teologic din Chișinău, Facultatea de Teologie și Filosofie din Cernăuți și studii de specializare la Sorbona și Oxford[20]. A fost hirotonit preot la 7 februarie 1932 pe seama Bisericii “Sf. Nicolae” din Răduleni, jud. Soroca. Dela acest sat, mai târziu, părintele Boris și-a schimbat numele, devenind Babcenco-Răduleanu.  În anul 1936 a fost numit slujitor la Catedrala “Sf. Nicolae” din Bălți[21].

A activat pe tărâm publicistic, devenind colaborator la mai multe reviste, printre care și cele editate în Eparhia Hotinului: Credința Noastră, Foaie Duminicală și Însemnări Creștine[22]. La revista Însemnări Creștine, părintele Boris Babcenco-Răduleanu, îndeplinea funcția de secretar de redacție[23]. După reîntoarcerea din refugiu a colaborat și la revista Biserica Basarabeană, Organul Eparhiei Hotinului, începând cu primul număr al revistei care a apărut în aprilie 1942. A fost ales Președinte al asociației clerului Eparhiei Hotinului[24].

După retragerea trupelor sovietice în vara anului 1941, vechea catedrală “Sf. Nicolae” din Bălți, în urma bombardamentelor, avea acoperișul distrus[25], biserica avea nevoie de o restaurare capitală. Pentru restaurarea sfântului locaș și reparația acoperișului, părintele paroh, preotul Boris Babcenco-Răduleanu, a înaintat mai multe demersuri pe adresa episcopiei și a primăriei orașului Bălți. Astfel, a fost aprobată cererea, eliberându-se pentru Biserica “Sf. Nicolae” 300 foi de tablă[26]. Pentru  Biserica “Sf. Nicolae” din Bălți s-au mai eliberat de la depozitele comunale, sticlă pentru geamuri, gips, ulei fiert și cretă pentru pregătirea chitului și 80 m grilaj de fier[27].

Sfințirea bisericii a avut loc la 27 decembrie 1942. Slujba sfințirii a fost oficiată de către P.S. Episcop Partenie, Locotenent (locțiitor) al Episcopiei Hotinului, înconjurat de un impunător sobor de preoți. La acestă solemnitate au participat prefectul județului, primarul orașului și foarte mulți credincioși. După oficierea sfintei slujbe a vorbit părintele paroh, arătând că pentru restaurarea bisericii au fost necesare fonduri în valoare de 6 milioane lei, care au fost strânse în bani și materiale prin participarea enoriașilor, ajutorul primit de la Guvernământul Basarabiei, autoritățile militare și de la primăria orașului Bălți. Preotul paroh, părintele Boris Babcenco-Răduleanu, i-a mulțumit P.S. Episcop Partenie pentru bunăvoința sa de a lua parte la această solemnitate, cerând binecuvântare pentru toți ctitorii care au contribuit la restaurarea și împodobirea sfântului locaș[28].  

În perioada anilor 1943-1944 părintele Boris a fost numit preot militar în linia I pe front. După ocuparea Basarabiei se refugiază a doua oară în România, slujind la Catedrala din Lugoș, apoi la parohia Chitila, aproape de București. De aici, părintele a fost transferat forțat cu domiciliul obligatoriu în jud. Ilfov, la parohia Slobozia Moara[29].

La 14 martie 1960, părintele Boris Babcenco-Răduleanu, a fost arestat de Securitate, fiind arestați și copii lui, Galina și Mihai Răduleanu. A fost condamnat la 10 ani de temniță și încă 15 ani pentru articolele scrise până în 1944, împotriva regimului communist[30]. În cele din urmă a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică, petrecând anii de detenție în penitenciarele din Jilava și Aiud[31].

A fost eliberat în urma grațieirii deținuților politici din 1964. Și-a continuat activitatea pastorală în jud. Ialomița, la parohia Roșiori. A scris mai multe cărți, de predici și de învățătură ziditoare de suflet, a tradus și câteva cărți din limba rusă. Trece în lumea celor drepți la 19 decembrie 1990[32].

                              Protoiereu Ioan Lisnic

[1] Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului, Chișinău, 1922, p. 160

[2] Кишиневскiа Епархiальныя  Въедомости  ( în continuare  KEB), еженедъльное  изданie, nr.9, 1885, p. 106

[3] Idem, nr. 44, 1910, p. 394

[4] ANRM, F. 211, inv. 5, d. 600, f. 21

[5] Idem, d. 299, f. 1119

[6] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, Tipografia Eparhială Cartea Românească, Chișinău, 1930, p. 39

[7] ANRM, F. 211, inv. 5, d. 304, f. 146

[8] Episcopia Hotimului, Anuar, Tipografia Eparhială ”Cartea Românească”, Chișinău, 1930, p. 30

[9] Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului, 1922, p. 160

[10] Rev. Luminătorul, nr. 10, 1921, p. 3

[11] Idem, nr. 14, 1923, p. 4

[12] ANRM, F. 211, inv. 5, d. 456, f. 249

[13] KEB, nr. 28, 1910, p. 254; nr. 28, 1913, p. 291

[14] Новомученики и Исповедники Русской Православной Церкви XX века, sursa:http://kuz1.pstbi.ccas.ru/bin/nkws.exe/docum/ans/ans/newmr/?HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6Xbu-c85bdOqefW01dOvUcuWd66DUe8CisCmZceXb**  , consultat, 8.11.2016, ora 16.20  

[15] Репрессированная Россия, Книга Памяти, sursa : http://rosagr.natm.ru/card.php?person=129830,  consultat 6.11.2016, ora 17.50

[16] Ibidem

[17] Бутовский полигон, sursa: http://rusk.ru/st.php?idar=21961 , consultat 6.11.2016, ora 19.10

[18] Новомученики и Исповедники Русской Православной Церкви XX века

[19] ANRM, F. 211, inv. 5, d. 478, f. 17

[20] Augustin Păunoiu, “Aceasta ar trebui să redescopere fiecare: datoria lui” (Dialog cu medicul Galina Răduleanu, fiica preotului Boris Răduleanu), Ziarul Lumina, 16 iulie 2014

[21] Portrete din temnitele comuniste : Preotul Boris Raduleanu , sursa: http://corortodox.blogspot.md/2010/12/portrete-din-temnitele-comuniste.html , consultat, 8.11.2016, ora 18.10

[22] Ibidem

[23] Rev. Însemnări Creștine, nr. 1-4, 1939, p. 1 – nr. 3-4, 1940, p. 96

[24] Rev. Biserica Basarabeană, nr. 1, 1942, p. 52

[25] Constantin Virgil Gheorghiu, Ard malurile Nistrului, Mare reportaj de război din teritoriile dezrobite, Ed. GEEA, București, 1993, p. 55

[26] ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 1047, f. 33

[27] Idem, f. 35-38, 53

[28] Biserica Basarabeană, nr. 7, 1942, p. 439-440

[29] Augustin Păunoiu, op. cit.

[30] Portrete din temnitele comuniste : Preotul Boris Raduleanu

[31] 19 decembrie 1990 – A trecut la cele veșnice în București, preot Boris Răduleanu, sursa : http://basilica.ro/19-decembrie-1990-a-trecut-la-cele-vesnice-in-bucuresti-preot-boris-raduleanu/ , consultat 6.11.2016, ora 20,40

[32] Ibidem


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
41

Preotul Gheorghe Ivanov – taumaturgul din Stolniceni

Preotul Gheorghe Ivanov s-a născut la 25 mai 1880 în familia cântărețului Bisericii “Sf. Nicolae” din satul Chișcăreni, jud. Iași (Bălți). A fost botezat la 29 mai în biserica din satul natal de către preotul Gheorghe Țau, având nași pe diaconul Dimitrie Celan din Chișcăreni și Elisaveta, soția paraclisierului bisericii din Măgurele, Nicolae Antohi[1]. A […]



Urmăriți-ne pe Facebook!