Pe cine Domnul îl iubeşte, îl ceartă; şi pedepseşte pe tot fiul pe care îl primeşte

7102
Se spune că odată, Sf. Petre ceru voie de la Dumnezeu să coboare pe pământ, în timpul câşlegilor de toamnă (15 aug.-15 nov.) să petreacă împreună cu prietenii. Şi Dumnezeu îl învoi pentru o săptămână, dar Sf. Petru se simţi atât de bine pe pământ că se întoarse în cer după o lună. Dumnezeu îi ieşi în cale şi-l întrebă de ce a zăbovit atât de mult pe pământ.
- Atotputernice Doamne, am petrecut de minune: mâncare bună, vin ales, fructe din belşug, veselie, cântece şi jocuri populare, că mai - mai să uit de Raiul ceresc şi să rămân în raiul pământesc.
- Bine Petre, dar lumea în bunăstarea şi veselia pe care le-am dăruit-o, se gândeau şi se rugau la Mine?
- Slăvite Doamne, cât de mult am umblat, nimeni nu-şi amintea de Tine şi nu se ruga către Creatorul tuturor, decât numai o bătrânică care-i luase casa foc şi nădăjduia în mila Ta.
- Bine Petre, du-te şi vezi ce mai este prin Rai şi fă ordine.
Pe la câşlegile de primăvară (de la Paşti până la Duminica tuturor sfinţilor) Sf. Petre ceru din nou voie să coboare pe pământ şi Milostivul îl învoi pentru o lună, aşa cum ceruse Petre.
Ajuns pe pământ, Sf. Petre se gândea: Hei, să vezi ce-am să petrec acum măcar 2-3 luni de zile cu prietenii, căci Domnul e Bun şi mă iartă. Dar ce să vezi?! Pe pământ era foamete, boală, beţii, bătăi şi neînţelegeri, încât majoritatea oamenilor stătea în casă în plânsete, suspine şi jale.
Amărât, Sf. Petre se întoarse fuguţa în cer şi se întâlni cu Atotputernicul, care-i zise: Ce venişi Petre aşa de curând, nu mai e bine pe pământ?!
Şi Sf. Petre îi spuse ce întâlnise la tot pasul pe pământ.
- Acum se gândesc oamenii la Mine, zise Domnul.
- Toată lumea se gândeşte şi se roagă la Tine Doamne, cu supunere şi teamă, ca să opreşti mânia asupra lor.
- Ascultă Petre şi ţine minte cuvintele Mele: Dacă le dau pământenilor pace, sănătate şi bucate, ei uită de Mine şi uită să facă fapte bune. Iată de ce, din când în când, trebuie să le trimit secetă, foamete, neînţelegeri, război şi altele, ca să se căiască, să privească spre Mine şi să se ostenească să facă la tot pa­sul numai BINELE.
 
Pe cine Domnul îl iubeşte, îl ceartă; şi pedepseşte pe tot fiul pe care îl primeşte. (Evrei 12,6)
 

Sursa: Istorioare morale: (din înţelepciunea poporului român) / Valeriu Dobrescu. - Bacău: Babei, 2011

Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
2480

Mă iubești?

„Mă iubeşti?” –îl întreabă un om pe altul. „Desigur, că te iubesc” – răspunde acela. „Atunci de ce nu faci ceea, ce îţi cer?” Este o întrebare distrugătoare. Ea presupune că persoana ne minte, când ne răspunde. El, probabil nu iubeşte cu adevărat, căci dacă ne-ar fi iubit, ar fi făcut ceea, ce i se […]

Articole postate de același autor
4129

Rugăciunile soţiei sunt avocatul soţului înaintea lui Dumnezeu

Nu numai fericirea vieţii bărbatului depinde de soţie, ci şi dezvoltarea şi creşterea caracterului său. O soţie bună este o binecuvântare cerească, cel mai bun dar pentru bărbat, îngerul lui şi izvor de bunătăţi fără număr. Glasul ei este pentru el muzica cea mai dulce, zâmbetul ei îi luminează ziua, sărutul ei este paznicul credincioşiei […]



Urmăriți-ne pe Facebook!